Citate despre Desavarsire

Savarsirea unui fapt nu e suficienta pentru a dovedi vinovatia unui om. Daca vrei sa-l judeci, trebuie sa patrunzi in profunzimea lui.

Fiecare dintre noi trebuie sa respecte anumite limite; de indata ce le-ai depasit cat de putin, nu mai poti sti unde ai sa te opresti.

Prin dorinta de a-si indeplini visurile din tinerete, se manifesta vesnicul proces de maturizare a omului.

Urcati-va, urcati-va pe scara pe care toata lumea o numeste civilizatie, progres, cultura, urcati-va, va indemn din inima; dar unde o sa ajungeti? Asta, drept sa va spun, nu stiu. De dragul acestei scari merita totusi sa traiesti.

Judecati singuri si nu adoptati pur si simplu parerile altcuiva, fara sa le fi analizat cu discernamantul vostru.

Cei ce tind spre desavarsire, rareori se intampla sa nu-i intreaca pe ceilalti.

Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.

Maturitatea incepe atunci cand iti dai seama ca trebuie sa te bazezi pe tine insuti.

Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.

Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.

Nu-i voi condamna niciodata pe cei ce sunt gata sa accepte o suferinta ce decurge din propriile lor actiuni.

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.

Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine. (Chitra)

Omul e ceva nedesavarsit, care tinde necontenit spre ceva mai bun si mai mare decat el insusi.

Cu cat omul are mai mult, cu atat doreste mai mult; cu cat izbandeste mai bine, cu atat vrea sa se apuce de mai multe; si cu cat a rasturnat mai multe piedici cu atat isi faureste altele noi.

…rara, scurta bucurie de a simti ca te desavarsesti putin in fiecare an.

A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.

Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.