Citate de Georges Duhamel

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Justitia pura e neinduratoare,  dupa cum mila cea mai mare nu e dreapta.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Savarsirea unui fapt nu e suficienta pentru a dovedi vinovatia unui om. Daca vrei sa-l judeci, trebuie sa patrunzi in profunzimea lui.

Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.

Exista un principiu: sa judeci omul dupa fapta.

Sunt clipe in viata in care timpul si spatiul sunt mai profunde si sentimentul existentei imens marit.

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.

Trebuie sa deosebim curajul de diversele lui caricaturi: laudarosenia sau indrazneala. Curajul nu exclude prudenta si nici circumspectia, dimpotriva.

Mi-e imposibil sa gasesc un sens in viata, daca nu ma simt miscat de un sentiment violent si profund.

Nu e semn de intelepciune sa ne judecam numai dupa faptele noastre dinafara: trebuie rascolit pana in adanc si vazut ce indemnuri ne pun in miscare.

N-ai nevoie intotdeauna de speranta ca sa pornesti la actiune si nici de izbanda ca s-o duci la capat.

Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.

Vrem sa fim iubiti pentru noi insine.

Omul este cu atat mai adanc cu cat are mai mult conflicte sufletesti.

“Noroc” - acesta-i numele pe care cei slabi il dau curajului.

La baza virtutii sta greseala.