Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate

O, dacă Soarta ne unea,

Cum îmi juraseși, mi se pare,

N-aș mai fi fost, în pacea mea,

De-atâtea nebunii în stare!

 

De vină tu ești, deci, deși

Certat sunt eu, pentru păcate,

De cei ce n-au de unde ști

Că tu ai rupt logodna, poate.

 

Mi-era, ca și al tău, curat

Pe-atuncea sufletul, de-aceea

Putea curma orice păcat. –

Azi, altuia îi ești femeia!

 

Aș fi în stare să-i zdrobesc

Și liniștea și fericirea,

Dar pentru că te mai iubesc, regret

Nu-l pot urî – așa mi-e firea!

 

De când plecat-ai, în zadar

Îmi caut tihna, chip de înger!

Tot ce găseam la tine, doar

La multe caut azi, și sânger!

 

Adio, deci, nu te regret,

Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;

Mândria însă-ncet, încet,

M-o face să te-alung din mine!

(…)

 

Azi, caut alte bucurii:

În câte o ceată zgomotoasă

(Pe gânduri, aș înnebuni!)

Încerc sa uit tot ce m-apasă.

 

Dar chiar așa, câte un gând

Se mai strecoară prin beție, –

Și diavolii m-ar plânge – aflând

Că te-am pierdut pentru vecie!

(Unei doamne)

Totul serbează

Și cântă împrejur:

Valea-nflorită,

Aprinsul azur!

 

Și tremură orice

Frunza pe ram!

Stăpân pe huceaguri

E-al păsării neam!

 

Dorul din piept

Nu-l stăvilești!

Să vezi! Să auzi!

Acum să trăiești!

 

Iubire! viața

Îți este dragă;

Tu ai creat

Lumea întreagă!

 

Tu dărui – frunza

Bătrânului nuc;

Lanului – aur,

Ramului – suc.

 

Vino la mine

Chip îngeresc!

O, cum mă iubești!

Cum te iubesc!

 

Când lăcrămioara

Răsare-n desis,

Și pasărea – cerul

Îl ia pieptiș!

 

Doar dragostea ta

Îmi trebuie mie,

Ea-mi dăruie viață

Și bucurie!

 

Există în toate

Un dor de-a trăi –

Fi-vei ferice

De mă vei iubi!

(Cântec de mai)

(trad. Nicolae Dabija)

Nu trebuie sa uitam cat de repede devin truisme viziunile geniilor.

Cu cât sunt mai slabi indivizii, cu atât dorința lor de a se încadra într-o colectivitate este mai mare.

(Herzog)

Unii iubesc florile şi animalele deoarece nu sunt în stare să se înţeleagă cu aproapele lor.

(Întoarcere în viitor)

Nimic nu este mai viu decât amintirea.

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Ţurţurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicaţi de braţe de copii,
Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,
Când miroşi a mere ce se coc,
Cerul în fiinţa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi.
Să înveţi, iubito, să te bucuri
Că ţi-am dat din jertfă un destin,
Şi că via asurzind de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta uşoară,
Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri şi de frunze
De la cine să învăţ să-l gust?

(Ce frumoasă eşti)

Ex aequo (pronunție, ex ecvo)

La egalitate; în mod egal (despre concurenți la un examen, la o competiție sportivă al căror rezultat final este același).

Trebuie să învățăm să trăim împreună ca frații, altfel vom muri împreună ca niște proști.

© CCC

Lumina lunii albe vărui

Pereții casei cu plăpândă nea,

Ca-n capătul aleilor pustii

Și-n mine așa albă să mai stea.

 

Și-odată nucii îi umbriră mult

Pridvorul nalt străjuitor de lunci,

Ca rezemat de stâlpi să mai ascult

Prin frunza de-azi șoptirile de-atunci.

 

Și-n vremuri, florile de liliac

Nespus o îndrăgiră, ca și-acum

Să mă oprească tainic în iatac

Trecutul ei închis într-un parfum.

 

Și stele altădată nopți în șir

Brumând lumini în casă au intrat,

Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir,

Să mă-nfior de raze săgetat.

(Casa cu liliac)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.