Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Toata lumea vrea sa mearga cu tine cu limuzina, dar tu vrei pe cineva care sa mearga cu tine si cu autobuzul cand limuzina se strica.
De ce nu e mai nimeni multumit
de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit.
Pornit in orice clipa, sa inalte osanale
aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.
Nimeni fara cusururi nu se naste; mai bun e cel ce le are mai mici.
... si odata spusa, vorba zboara fara a o putea rechema.
Cum s-ar putea acomoda cu lumea cotidiană un om care a făcut, cândva, un salt în Paradis?
(Marele Meaulnes / Cărarea pierdută)
Când vezi cât de adaptabil este omul, cât de cameleonic la bine şi la rău, oscilezi între două atitudini: să rămâi mut de admiraţie sau mut de groază în faţa acestei lipse de limite.
Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.
Nu voi muri pe de-a-ntregul; o buna parte din mine va infrange moartea.
Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.
Cine fuge de extreme si se multumeste cu pretioasa stare de mijloc scapa, prin prudenta sa, de a trai sub acoperis de mizerie, dar scapa totodata, prin moderatia sa, de invidia ce se naste contra celor din palate. Mai tare zguduie furtuna bradul cel inalt, mai curand si mai rau cade la pamant turnul cel ridicat si varful muntilor este mai des lovit de trasnet.
Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.
Ab ovo usque ad mala.
De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit)
(Horatius, Satirae)
Oricare ti-ar fi sfatul, sa fie scurt.
© CCC
Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.
Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.
E o masura si un tel in toate si exista anumite limite.
Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.
Cei dintai sa ma numeasca printre cei din urma pot,
daca cei din urma, printre cei din frunte ma socot.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.