Citate de Frank Lloyd Wright

Cu cat ne apropiem mai mult de natura, cu atat e mai bine. Omul nu este foarte complicat. © CCC

Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă, Socoate cănile din zori - şi după Să-mi spui cu Rouă câte-s pline, Şi dimineaţa cât se-ntinde - Când doarme ţesătoarea - cine Mai ţese pânzele senine! Şi scrie-mi câte note ai simţit În extazul Prihorului ameţit În ramul plin de uimire nouă - Ţestoasa câte plimbări a făcut - Albina câte potire a băut, La marea Orgie cu rouă! Bolta curcubeului de cine e dusă Şi cine mână zarea supusă Cu nuiele subţiri de Azur? Degetele cui sunt stalactite - Salbele nopţii de cine-s socotite De nu s-a pierdut vreuna-mprejur? Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine A zăvorât ferestrele atât de bine Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg? Cine-ntr-o zi de gală anume Îmi va deschide dincolo de lume Şi voi lăsa zorzoanele în prag? (traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu)

Ar trebui să protejăm fiecare fărâmă de biodiversitate ca fiind neprețuită, în timp ce învățăm să o folosim și să ajungem să înțelegem ce înseamnă ea pentru omenire. © CCC

Studiază natura, iubește natura, rămâi aproape de natură. Nu te va dezamăgi niciodată. © CCC

Natura e oglinda cea mai limpede, e destul sa privesti in ea!

Nici o casă nu ar trebui să fie vreodată pe un deal sau pe orice altceva. Ar trebui să fie a dealului. Să-i aparţină acestuia. Dealul și casa ar trebui să trăiască împreună, fiecare mai fericit pentru celălalt. © CCC

Cum se face ca eu, admiratorul naturii, nu pot trai mai mult timp singur, in mijlocul naturii? Sa fie oare obisnuinta orasului? Nu numai ea. In natura ma simt redus la zero. Devin o particica oarecare a infinitului. Simt ca natura ma inconjoara cu ostilitate. Ma desfiinteaza. Convietuirea cu natura imi este imposibila. Incep sa mi-o apropii numai  cand, de pe o baza umana, o privesc ca spectator, eu fiind in afara naturii. Atunci, ca spectator, ii inteleg frumusetea, misterele adancimilor ei. Dar cand sunt si eu acolo, in adanc, nu inteleg nimic, pentru ca nu mai exist. Simt doar nefiinta mea.

Empedocle spunea că în natură trebuie să acţioneze două forţe diferite. Aceste forţe el le-a numit Iubirea şi Vrajba. Ceea ce uneşte lucrurile este Iubirea, ceea ce le destramă, Vrajba. (Lumea Sofiei)

Spaţiul este respiraţia artei. © CCC

Cred în Dumnezeu, doar că îi spun Natură. © CCC

Atât în cazul animalelor cât și în cel al plantelor, pare să existe o preferință marcată pentru simetria pentagonală, o simetrie legată clar de secțiunea de aur și necunoscută în lumea materiei inerte. (Estetica proporțiilor în natură și în artă)

Natura este singura carte in care fiecare fila pastreaza cate un adevar.

Arhitectura este arta-mamă. Fără o arhitectură proprie, nu avem sufletul propriei noastre civilizații. © CCC

Natura a creat totul, apoi a distrus matricea!

Natura deține cheia satisfacției noastre estetice, intelectuale, cognitive și chiar spirituale. © CCC

Natura nu este muta. Asemenea unei orchestre indepartate, ea ne trimite in mod constant fragmente de muzica si note dispersate. © CCC

Când eram tânăr, a trebuit să aleg între aroganța sinceră și modestia ipocrită. Am ales-o pe prima și nu am văzut niciun motiv să mă schimb. © CCC

Natura nu face nimic inutil. Aristotel Aristotel credea că totul are un sens în natură, că nimic nu este inutil. Această teză va fi considerata ca o evidentă timp de peste două milenii. Se ragăseste, de exemplu, la Kant.

Nu e nimic mai neobişnuit decât bunul-simţ. © CCC

Mai puțin înseamnă mai mult doar în cazul în care mai mult nu este bun. © CCC