Citate despre Amintire

Nu ne dovedim niciodată inteligenţa detestînd‑o pe‑a altora.

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.

Cei buni şi cei frumoşi nu sunt uitaţi, ei trăiesc în legende şi cântece. (Vechea piatră de mormânt) © CCC

Există cuvîntul în faţa căruia oamenii mor. Dar ce cuvînt e acela şi cît îşi doresc unii oameni să-l ştie?

Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu! (La rascruce de vanturi)

Dacă adevărul ar avea umbră, i‑am spune Om. Dacă ar avea urmă, i‑am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i‑am spune speranţă. Dacă l‑am şti dinainte, i‑am spune destin. Dacă l‑am uita, i‑am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i‑am spune Dumnezeu.

Vine si clipa in care nu mai putem suporta povara amintirilor care ne apasa. Ele revin una cate una la suprafata si ne strivesc sub regrete si, adeseori, sub remuscari.

Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?

Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…

Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.

Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.

Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală? (Fresce interioare)

Nimic nu este mai viu decât amintirea.

Dragostea este unicul perpetuum mobile.

Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.

Spune‑i unei femei ce vrea să audă şi toate iubirile ei se vor transforma în tăceri.

Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Nu ne amintim zile, ne amintim clipe.

În jungla cuvintelor, trebuie mai întîi să fim oameni.