Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.
Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!
Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.
Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.
Teama este o tăcere a cunoaşterii.
Cât de departe e tăcerea care-şi strigă lacrima iubirii de frigul cuvintelor noastre?
Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.