Citate de Johann W. Goethe

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor. © CCC

Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.

Un sfat cand nu e rau, nu-l voi dispretui.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

E de temut cel care n-are nimic de pierdut.

Isi merita viata, libertatea, acela numai ce zilnic si le cucereste neincetat.

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Absurdul umple lumea.

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

Activitatea omului usor poate slabi; repede îi place linistea absoluta.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.

Ce nu se-ntampla azi, nu se face maine. Nici o zi nu trebuie sa ne scape.

Eternul feminin ne atrage spre culmi. (Al doilea Faust, 1832)

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Între noi să fie adevărul. (Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1). O pledoarie pentru adevăr.

Prin recunoasterea greselii, spiritele barbatesti se inalta si se intaresc.