Citate de Mihail Ralea

Exclusivismul religios, crud si fanatic, opreste cresterea constiintei in omenire. Ignoranta nu este asa de detestabila decat fiindca nutreste prejudecatile care ne impiedica sa ne indeplinim adevaratele noastre functii, imprimandu-ne altele false, care sunt penibile, raufacatoare si crude in asa grad, incat sub imperiul ignorantei, cei mai cinstiti oameni devin criminali din datorie. Istoria religiilor ne ofera din plin pilde nenumarate: sacrificii umane, razboaie religioase, persecutii, arderi pe rug, vocatii monastice, practici execrabile iesite mai putin din rautatea oamenilor decat din boala lor.

Desavarsirea calitativa presupune, pe langa talent, si un lung exercitiu, care se castiga abia la maturitate. Un tanar poate fi o promisiune. Talentul trebuie insa verificat si sterilizat prin nenumarate incercari.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.

Un suflet care nu cunoaste tot raul, lupta cu el si-l invinge, are calitati de erou; lupta si victoria dau sens moralei.

Actul creator, inventia, e caracteristica vietii.

Credem ceea ce avem nevoie sa credem.

Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

O idee trecuta in mod indiferent prin mintea noastra, fara sa trezeasca o pozitie a individualitatii, e pierduta pentru noi. In schimb, o alta care ne excita atentia si interesul, din care adoptam ce ne convine, devine proprietatea noastra…O idee nu-ti poate produce adevarata caldura in suflet decat daca ai suferit pentru ea. Cheltuiala morala pe care ai facut-o ca sa o pastrezi iti arata ca o meriti.

Alaturi de realitatea reala exista in fiecare din noi o alta realitate intima, bazata pe aprecieri de valoare - o realitate ideala -, daca se poate spune, in care realitatea exterioara nu patrunde decat costumata in hainele pe care i le pretinde eticheta catorva prejudecati sub care judecam lumea…

Intimitate si familiaritate: nu trebuie confundata intimitatea cu familiaritatea; cea dintai e expresia unei comuniuni respectuoase, cea de-a doua e profanare. Poti ajunge la cea mai adanca intimitate, fara a fi o clipa fa­miliar. Primul gest familiar insa exclude orice intimitate. Intre doi amanti care se iubesc cu adevarat, ale caror suflete si corpuri nu-si gasesc niciun secret, nu poate fi nici o familiaritate. Cu toata contopirea lor desavarsita, exista intre ei acel VOUS moral care nu poate disparea niciodata. Intimitatea mareste dragostea, familiaritatea o ucide.

Ca sa ne preocupe gesturile, apucaturile, intentiile altcuiva trebuie sa avem timpul de a le gandi, de a le observa, trebuie adica sa avem vreme destula de pierdut. Numai intr-o societate care n-are nimic esential de facut, care petrece, care-si pierde vremea in viata usoara, placuta, in viata de lene agreabila, poate aparea o astfel de preocupare. Acest lucru nu se poate intampla unui om activ, cu griji, cu treburi absorbante.

Cautarea adevarului e un aspru ascetism.

Fiecare epoca acorda gloria pentru alte motive.

Complexitatea va constitui structura lumii de maine si va trebui sa ne adaptam la subtilitate ca la o conditie naturala a existentei.

Un om care pricepe si admite totul e, implicit, un om obiectiv. Fiindca obiectivitate inseamna justitie pentru orice.

“Cultura este ceea ce retii dupa ce ai uitat ce ai invatat”. Cugetarea apartine lui Saint Marc Girardin...o data ce cunostintele precis limitate au disparut, ramane atitudinea sufleteasca…Cultura inseamna transformarea ideilor in sentimente. Cultura trebuie sa insemne posibilitatea reactiunii noastre sufletesti.

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

Erorile sunt adeseori fecunde pentru noi adevaruri.