Citate despre Omenire

Virtuozitatea cea mai uimitoare nu pretuieste niciodata cat cel mai banal adevar.

Dezvoltarea intelectuala, sporind puterea de reprezentare, face pe oameni mai capabili de simpatie si, prin urmare, mai putin egoisti, mai putin rai - daca nu chiar mai buni.

Precizarea intelesului termenilor e cea dintai precautie de luat in orice discutie.

Dacă aș crede în providență, aș îngenunchea în fiecare dimineață drept recunoștință că m-am născut într-un secol măreț în care omenirea a devenit, în sfarșit, conștientă că e atotputernică și a început să transforme lumea după pofta ei.

Omul intra in viata cu o nespusa sete de fericire. Nicaieri insa, si niciodata, aceasta sete morala, mai chinuitoare poate decat cea fizica, nu-si gaseste indestulare deplina.

Fiecare generatie, profitand de experienta generatiilor trecute, poate sa le intreaca, lucrand mai bine decat ele.

Să fim realiști. Putem cu adevărat visa la umanizarea umanității? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.

Nimeni nu are monopolul adevarului si nici al binelui.

Cu cat nevoile vietii sunt mai usor de satisfacut, cu atat omul le da mai putina importanta.

Succesele, pe langa partile lor bune, au si parti rele sau chiar primejdioase. Ele fac, intr-adevar, pe oameni prea optimisti si ii imping, din aceasta cauza, pe cai ce nu sunt intotdeauna sanatoase.

In cautarea adevarului, mintea omeneasca e manata de aspiratii, pe care nici o izbanda, oricat de stralucita, nu le poate multumi pe deplin si nici o cadere, oricat de dureroasa, nu le poate inabusi cu totul.

Unii oameni sunt de părere că am apărut din întâmplare. Cred că există ceva mult mai profund, despre care avem foarte puține bănuieli în acest moment. © CCC

Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.

Cand sustine dreptul la existenta si la libera dezvoltare a fiecarui popor, sentimentul national e un simbol de actiune, nu numai perfect legitim, dar si de o incontestabila etica. El poate deveni chiar sublim, atunci cand, ca in razboaie, duce la sacrificiile supreme. Cand insa, proclamand superioritatea indiscutabila a unor anumite natiuni si inferioritatea iremediabila a celorlalte, lupta ca sa asigure celor dintai putinta de a dispune, dupa bunul lor plac, de cele din urma, nationalismul inceteaza de a mai fi un sentiment respectabil, fiindca nesocoteste justetea si ameninta pacea.

Daca la popoarele ce sunt silite sa-si apere drepturile proprii razboiul poate fi considerat ca o dureroasa necesitate, in schimb, la popoarele care cauta sa incalce drepturile altora el devine cea mai odioasa dintre crime.

Omul doreste sa fie fericit. Este pentru el o nevoie organica, in toata puterea cuvantului. Fericirea n-o gaseste decat foarte rar, si numai partial, in viata pamanteasca. Nenumarate imprejurari neprielnice i se pun vesnic de-a curmezisul. Mai ales ii sta impotriva nedreptatea lumii.

Mintea omeneasca trece vesnic peste barierele ce i s-au pus si, cu cat acele bariere sunt mai greu de depasit, cu atat avantul ei e mai puternic.

Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.

E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.