Aşadar, ea îmi spuse că ieşise în ziua aceea din casă, cu flori galbene în braţe, ca eu, în sfârşit, s-o găsesc, şi că, dacă nu ne-am fi întâlnit, s-ar fi otrăvit, pentru că viaţa-i era pustie. Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei. Stăteam de vorbă, ca şi cum nu ne-am fi despărţit decât ieri, parcă ne cunoşteam de ani şi ani.
(Maestrul și Margareta)
Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată…
(Maestrul și Margareta)
Nu ştiu nimic - nimic pe lume - despre inimile oamenilor. Ştiu doar că sunt singur - teribil de singur.
(Un bun soldat. Povestea unei pasiuni)
© CCC
Cea mai mare suferinta este sa te simti singur, fara iubire, abandonat de toti.
© CCC
Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.
Toata problema vietii este aceasta: cum sa infrangi propria singuratate, cum sa comunici cu ceilalti.
Singuratate: dulce absenta a privirilor.
(Nemurirea)
© CCC