Demoni și minuni,
Vânturi și maree,
În depărtare, marea deja s-a retras,
Și tu,
Ca o algă ușor mângâiată de vânt,
În nisipurile așternutului, te unduiești visând,
Demoni și minuni,
Vânturi și maree,
În depărtare, marea deja s-a retras,
Dar în ochii tăi întredeschiși,
Două valuri mici au rămas,
Demoni și minuni,
Vânturi și maree,
Două valuri mici pentru a mă îneca.
(Nisipuri mișcătoare)
© CCC
Démons et Merveilles
Démons et merveilles, vents et marées,
au loin déjà la mer s'est retirée,
et toi comme une algue,
doucement caressée par le vent,
dans les sables du lit,
tu remues en rêvant.
Démons et merveilles, vents et marées,
au loin déjà la mer s'est retirée,
mais dans tes yeux entr'ouverts,
deux petites vagues sont restées.
Démons et merveilles, vents et marées,
deux petites vagues pour me noyer.
Învață-mă cu ce să-ncep întâi
și-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
și cum, de-atâtea lumi luminători,
pe gura ta surâsu-i ca un soare;
ei poate niciodată n-or să știe
din fiecare clipă trecătoare
cum ne-am durat noi câte-o veșnicie
iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
îți cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niște cuvinte simple-ar fi rămas.
Învață-mă cu ce să-ncep și cum
să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodată n-o să știe
c-a înflorit în flori și-a curs în ape,
că din pământ și sura veșnicie
să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;
și, fiindcă-o să murim și noi odată
gândește-te: n-ar fi păcat să moară,
cuprinsă-n noi, atâta primăvară,
și dragostea cu inima deodată?...
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
și eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca disprețuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
(Gândeste-te, n-ar fi păcat...)
Fericite sunt iubirile ce se termină fără ocolișuri.
Proverb englezesc
© CCC
Este uimitor cat de mult seamana, in reactiile simtirilor, doi oameni care iubesc, oricat ar parea ca au caractere diferite.
Iubirea este ca soarele dupa ploaie, iar dorinta este ca furtuna dupa soare.
(Venus si Adonis)
© CCC
Indragostitii sunt utopistii cei mai mari...In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste, si se spune si ceea ce noi singuri nu credem.
Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.
Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimţi frumuseţe...
(La Medeleni)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.