E o mare nenorocire de a nu avea destul spirit pentru a vorbi ce trebuie si nici destula minte pentru a tacea. Iata principiul impertinentei.
Fericita intelepciune ne-a dezbracat incet, incet, de foarte multe vicii si greseli: si ea cea dintai ne invata pe toti ceea ce este bine.
Nu exista decat o singura intelepciune, si aceasta are anumite limite; exista insa o mie de prostii fara margini.
Inteleptul stie ca evenimentele sunt prilejuite uneori de intamplare, iar alteori de noi insine… El mai stie ca ceea ce vine de la noi este liber de tirania judecatii exterioare, putand fi insotit de elogii sau de blam… Numai intr-o mica masura se conduce inteleptul dupa datele intamplarii. Faptele mari si esentiale sunt produse si dirijate acum, si in viitor, in tot timpul vietii, de catre ratiune.
Vor fi fericite statele cand le vor conduce iubitorii de intelepciune sau cand conducatorii lor vor putea sa se dedice studiului intelepciunii.
Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.