Luna poleise râul,
– O, răcoarea dimineţii!
Şi din larg veneau tot valuri
Văruite cu lumină.

Câmpul mohorât şi firav
Se-ngălbenea mereu. Rămase
Numai cântul cel de greier,
Plânsul tulbure al apei.

Vântul se-ascundea prin peşteri,
Groaza se-nchidea-n colibe.
Printre cetină de pini
Aripi prinseră-a se-ntinde.

Stelele mureau pe boltă,
Munţii sângerau în zare.
Colea-n puţul din grădină
Ciripea o rândunică.

(Luna poleise râul)

(traducere de Ion Frunzetti)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.