Citate de Franz Kafka

Cei care stiu sa vada, vad pretutindeni semnele unei atotputernice Intelepciuni.

Nu pierdeti timpul cautand obstacole; s-ar putea sa nu existe.

Se simtea liber de orice apasare, asa cum te simti doar cand te afli printre straini, cand discuti cu persoane care iti sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbesti cu detasare despre problemele altora, cresti in ochii tai, dar ai libertatea sa si scazi in ochii tai.

Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil si sinuciderea din disperare, care este josnica sau vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.

Scriu altfel decât vorbesc, vorbesc altfel decât gândesc, gândesc altfel decât ar trebui să gândesc și tot așa până în adâncurile beznei. © CCC

Universul este un rezervor aproape neatins de valori si de semnificatii, iar un om nu trebuie sa-si piarda vlaga pentru ca nu-l poate masura.

Ce sinucidere poate fi fericirea!

Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: nerabdarea si lenea.

Orice fiinta, cat de neinsemnata ar fi, constituie centrul unui cerc trasat in jurul ei.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

A crede in progres nu inseamna sa crezi ca a avut loc un progres.

Lenea este inceputul tuturor viciilor, incoronarea tuturor virtutilor. (Jurnal)

Nu trebuie sa iesi din camera. Ramai asezat la birou si asculta. Nici macar nu asculta, doar asteapta. Nici macar nu astepta, stai linistit si singur. Lumea ti se va oferi de buna voie, sa o descoperi in adevarata lumina, nu are incotro. Se va rostogoli nestavilita la picioarele tale.

Intrebarilor care nu ofera singure raspuns nu li se va da raspuns niciodata.

Tocul este grafitul seismografic al inimii. El poate inregistra cutremurul de pamant, dar nicidecum nu-l poate prezice.

Arta noastra e de a fi orbiti de lumea adevarului.

Traiesc, iar acest lucru imi este cat se poate de clar.

Mi-am petrecut viata incercand sa ma apar de dorinta de a-i pune capat.

Un gând neexprimat imediat şi definitiv îşi pierde sensul; gândul scris îşi pierde şi el întotdeauna sensul, dar capătă în schimb, uneori, unul nou.

In mod absolut sigur, scriu lucruri din disperare fata de trupul meu si fata de viitorul care ma asteapta avand acest trup.