Citate despre Cunoastere

Nu vom privi judecatile oamenilor, unele ca fiind absolut bune, altele ca absolut rele, dar vom inclina, de preferinta, catre parerea mai usor de sustinut, ca nimeni nu are perfecta dreptate si ca nimeni nu greseste cu totul…in toate este ceva bun, mascat, mai mult sau mai putin, de parti rele.

Dorința de a cunoaște este însăși forma vieții și a inteligenței. © CCC

Cunoașterea te face fericit, cunoasterea te face liber. © CCC

Să prețuim, așadar, cu delicatețe și blândețe, mijloacele cunoașterii. Să îndrăznim să citim, să gândim, să vorbim și să scriem. © CCC

Nu tindem sa cunoastem decat pentru ca dorim sa ne bucuram.

Orice tip de cunoastere e un raspuns la o intrebare.

Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de min­ciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.

Nu exista cunoastere care sa nu fie putere.

Cu cât oamenii ştiu mai mult unul despre celălalt, cu atât se înţeleg mai puţin. Şi cu cât se cunosc mai bine, cu atât se simt mai înstrăinaţi. (Trei camarazi)

Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.

Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.

Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.

A nu intelege nu inseamna a contesta.

Singurul lucru pe care il știu este că nu știu nimic. Socrate Această afirmatie rezumă ceea ce este cunoscut sub numele de ironie socratica si consta in a întreba, simuland ignoranța. Este, de asemenea, un indiciu al refuzului dogmatismului, caracteristic filosofiei socratice.

Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.

Ceea ce, in cele din urma, determina opiniile, sunt sentimentele, nu facultatile intelectuale.

Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura... important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.

Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.

Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.

Întotdeauna m-am bucurat să împart din ce am ştiut.