Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
Nu sunt nimic, o stiu, dar imi alcatuiesc nimicul cu cate putin din tot.
(Rinul: scrisori catre un prieten)
© CCC
Durerea e un val, bucuria – marea…
(Gânduri albe)
Dupa filosofie, trebuie sa urmeze actiunea. Forta vie desavarseste ceea ce a schitat ideea.
Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.
Viata omeneasca, pentru cei mari ca si pentru cei mici, este un amestec de bine si de rau. Durerea este intotdeauna alaturi de bucurie.
Nicio dorinta nu se indeplineste pe de-a-ntregul.
Cuvantul stie o taina a Sfinxului Uman.
Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.
Vreti pace: creati iubire.
(Lucruri vazute)
© CCC
Inaltimea sentimentelor este in relatie directa cu profunzimea inteligentei.
E o greseala sa-ti inchipui ca ai secatuit soarta si ca esti la capatul celor ce pot sa ti se intample.
Exista pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme intre inteligenta, moravurile si caracterul nostru, care se dezvolta necontenit si nu se rup decat in momentele de mare tulburare ale vietii.
Primavara da foc naturii cu trandafiri.
(traducere CCC - Copyright ©2012)
Argoul nu este nimic mai mult sau mai putin decat o garderoba cu care limbajul, dupa ce a savarsit o fapta rea, se travesteste. Isi pune masti din cuvinte si zdrente metaforice.
Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.