Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea…
Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.
Citate asemanatoare
-
Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.Toate frământările noastre pentru ceea ce ne lipsește mi se pare că provin din lipsa de recunoștință pentru ceea ce avem. (Robinson Crusoe) © CCCSinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.
Ingratitudine: vedem din gratia soarelui. Dar cand vrem sa vedem si mai bine ii intoarcem spatele.
Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.Este o dorinta pioasa a tuturor parintilor ca sa vada realizat in fiii lor ceea ce insilor le-a lipsit, ca si cum ar trai a doua oara, si experientele primei vieti le-ar folosi abia acum.Tinerilor, incredere de le arati, devin, cat bati din palme, repede barbati.Doamne, sunt atat de recunoscatoare ca inca sunt iubita. © CCCCea mai pură fericire a lumii include un presentiment de suferință. (Evreul rătăcitor, 1836)Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.Un mare defect sa te inchipui mai mult decat esti si sa te pretuiesti mai putin decat valorezi.Cel care își recunoaște în mod conștient limitele este cel mai aproape de perfecțiune. (Cugetări în proză, 1870)Ce viu e-al firii
Chip luminos!
Ce mândru soare,
Ce plai voios!
E-n floare-acum
Orice vlăstar,
Şi glasuri mii
Pe crengi răsar.
De-avânt şi cânt
Tot omu-i plin.
O, câmp, o, cer!
O, râs senin!
O, tu, iubire,
Dalbă splendoare,
Ca-n zori un abur
Pe munţi în zare!
Tu-nfiorezi
Proaspăta glie
Şi-al firii imbold,
Iar lumea re-nvie.
O, dulce fată,
Ce dragă-mi eşti!
Ce calzi ţi-s ochii!
Cât mă iubeşti!
Precum ciocîrliei
Cântare şi-azur,
Iar florii o boltă
Cu aerul pur,
Aşa-mi eşti tu dragă,
Şi-o flacără sunt!
Tu, ce duh tânăr,
Extaz şi avânt
Spre vers şi dansuri
Îmi dăruieşti,
Fii pururi ferice,
Precum mă iubeşti!
(Cântec de mai)
(Traducere Teodor Boşca)
A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți. (Cugetări în proză, 1870)Societatea femeilor este elementul in care se dezvolta distinctia sociala.Eternul feminin ne atrage spre culmi. (Al doilea Faust, 1832)Firea oamenilor este astfel incat, daca binele le vine din partea aceluia de la care se asteptau sa primeasca numai rau, devotamentul lor fata de binefacatori este mai mare decat altfel.Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.