Citate despre Amintire

Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.

Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.

Disprețuiește viața ca să te bucuri de ea. © CCC

Femeia îndrăgostită este îndrăzneață fără să știe. (Titan) © CCC

Amintirile miros a iarbă cosită.

Cartea vietii se citeste langa lampa amintirilor.

Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

O ușă, odată deschisă, poate fi trecută în orice direcție. © CCC

Virtutea nu înfrumusețează întotdeauna, dar viciul întotdeauna urâțește. (Flori, fructe și spini) © CCC

Amintirea ta este ca o carte iubita, Pe care o citesti mereu si n-o inchizi niciodata. (Amintirea ta, In gradina infantei) © CCC

Într-o după-amiază, cînd era acolo, am ars covorul din living pînă la urzeală punînd pe el o cafetieră încinsă. Mi-era indiferent. Ba chiar, cînd vedeam urma asta, eram fericită amintindu-mi acea după-amiază cu el. (Pasiune simplă)

Iucunda memoria est praeteritorum malorum. Cicero, De finibus bonorum et malorum 2, 32, 105.   Plăcută este amintirea necazurilor din trecut. sau E plăcut să ne aducem aminte de suferințele trecute. (Cicero, La capătul binelui și al răului 2, 32, 105.)

Şi eu n-am cunoscut toate vocile Lor, şi n-am cunoscut toate femeile, toţi bărbaţii care slujeau în înalta casă de lemn; însă mult timp îmi voi duce amintirea unor feţe tăcute, de culoarea papaiei şi-a plictiselii, ce se opreau în dosul scaunelor noastre ca aştri morţi.

Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.

Bărbat fără femeie, cap fără corp; femeie fără bărbat, corp fără cap. (Flori, fructe și spini) © CCC

Sa traiesti cu amintirile este o treaba buna pentru batranete, in amurgul vietii, cand ai ispravit ce ai avut de facut. Dar sa incepi cu asta din tinerete, inseamna ca mori cu zile.

Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu! (La rascruce de vanturi)