Citate despre Timp

Nu omul opreste timpul, ci timpul opreste omul. © CCC

Nu este nimic mai prețios decât timpul, pentru ca este prețul eternitații. © CCC

Femeile si ceasurile nu sunt niciodata la ora la care am dori. © CCC

Timpul este ceva care mă interesează foarte mult - trecutul și prezentul și modul în care trecutul apare pe măsură ce oamenii se schimbă. © CCC

Din nefericire, ne rămâne un interval prea mic între timpul în care suntem tineri și acela în care suntem bătrâni. (Cugetări diverse)

Anii schimba lucrurile, le distruge, le ingramadeste - ingrijorari si necazuri.

Timpul unui om inteligent nu merită să fie pierdut în mijlocul majorității oamenilor. Prin definiție, sunt destui oameni acolo.

Tu eşti cea nouă, atrasă către mine? Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui; Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău? Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău? Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie? Crezi că sunt statornic şi credincios? Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare, acest calm şi răbdător mod al meu de a fi? Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către un adevărat ecou? O, visătoareo, nu te-ai gândit că aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie? (Tu eşti cea nouă?) Trad. Mihnea Gheorghiu

Cine poate spune De ce maine, Ziua de azi va fi ziua de ieri… © CCC   Who can say Why today, Tomorrow, will be yesterday… Lord Byron

Timpul se răzbună pe cei care-l ignoră. (Frédéric Ozanam) © CCC

N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine si de la cei care ti-au facut loc, pentru a-ti putea continua drumul? N-ai luat invatatura si de la aceia care ti-au stat impotriva si s-au asternut de-a curmezisul drumului tau, pentru a te impiedica sa mergi inainte?

Traieste cu vremea ta… Felul de a gandi si gusturile se schimba cu vremurile… Cine e intelept se acomodeaza cu timpul sau, chiar si atunci cand trecutul i-ar placea mai mult.

Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire și mai cu seamă o tendință de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte.

Una dintre cheile evidente și secrete ale acestei lumi în care trăim este că își petrece timpul într-un prezent etern care dispare mereu. Între un viitor care încă nu există și un trecut care deja nu mai există se strecoară o abstracţiune pură, un fel de vis imposibil. Este această absență plină de suspans pe care o numim prezent. Nimeni nu a trăit vreodată altundeva decât pe această graniță oscilantă dintre trecut și viitor. (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul) © CCC

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

(...) Cine are dreptate? Einstein a dat verdictul. Toata lumea are dreptate, a spus el. Pierderea rigiditatii timpului a dus la dispariția conceptelor universale de simultaneitate, de trecut, de prezent si de viitor. Pentru Françoise, fulgerul a lovit simultan ambele capete ale vagonului. Dar, acelasi "timp" al lui Françoise nu este acelasi timp cu al lui Paul și Barbara care sunt in miscare in raport cu ea (in sens invers). Daca Françoise defineste momentul in care fulgerul loveste partea din față a vagonului ca "prezentul" ei, ea vede, de asemenea, fulgerul lovind si partea din spate in ceea ce este "prezentul" ei, dar Paul vede fulgerul lovind partea din spate mai tarziu, adică in "viitorul" lui Françoise, in timp ce Barbara il vede in trecutul lui "Francoise. (...) (Melodia secreta) © CCC  

Timpul nemarginit nu este decat una din infatisarile infinitului. Fericiti aceia care n-au ametit aplecandu-se peste abisul lui.

Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.

Timpul care mi-a fost dat, să-l prelungească dragostea. © CCC

Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.