Citate de Hector Bianciotti

Cât despre limbă, instrument al comunicării, ce putem spune decât că ea constituie ritmul și tonalitatea particulară a operei de artă care este cartea. Dar ştiu că din nefericire vorbesc degeaba. Frumoasa noastră limbă, atât de bogată, atât de nobil mlădiată de marile talente, de la Eminescu, la Arghezi, Blaga, lon Barbu şi până la Nichita Stănescu, loan Alexandru (ca să nu-i numesc decât pe cei mari), trece printr-un grav proces de degradare care pare şi ireversibil. După câte noutăţl citesc şi aud cu tristeţe, imi dau seama tot mai clar de generalitatea fenomenului, încurajat de „prestaţiile lingvistice" ale presei şi televiziunii, care sărăcesc, slăbesc şi vulgarizează limba. Și fenomenul cel mai periculos este că nimeni nu mai citeşte. În schimb, se scrie!! Dar cu ce conştiinţă scriitoricească? Nu se mai ştie...

Regretam subtilitatea urechii mele, care cu siguranță știa să surprindă nuanțele sunetului - sunetul violoncelului - și simțul impecabil al ritmului, dar şi lipsa de suflet. (Nostalgia casei Domnului) © CCC

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Ceea ce limbajul meu ascunde, corpul meu o spune. Corpul meu este un copil încăpățânat, limbajul meu este un adult foarte civilizat… (Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit) © CCC

Am găsit o foarte frumoasă definiție a artei postmoderniste: artă care înfățișează viața și arta în cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfâșiat, totul este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. Mă gândesc la limba română, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri. Se vorbește, astăzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se întamplă. Avea Odobescu o vorbă despre limba românească – o “limbă spornică și vârtoasă”, adică o limbă bogată și cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minţii şi asupra inimii. Or, impactul lingvistic astăzi este zero. Se poate vorbi, se poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect.

Nu ca să-mi uit limba, învăţ alte limbi, ci doar mă plimb prin grădinile altora ca să culeg flori pentru limba mea. © CCC

Este posibil sa purtam in noi, ascunse, ingropate, unele metafore primordiale, si orice cautare verbala sa nu aiba alt scop decat sa descifreze aceste imagini anterioare. (Tratatul anotimpurilor) © CCC

Limba franceză este limba de stat, singura potrivită pentru marile afaceri. © CCC

Limba este sabia femeilor şi de aceea n-o lasă niciodată să ruginească. Proverb chinez

Gradinile sunt o forma de vis, precum poezia, muzica si algebra. © CCC

Faptul că toate exagerările de limbaj sunt posibile în familie, te face să doreşti să cunoşti un mediu în care nu se poate spune totul. (Apostile sau utilul și inutilul) © CCC

Exista oare ceva mai frumos pentru un popor decat limba stramosilor sai?

A vorbi despre limba în care gândești, a gândi - gândire nu se poate face decât numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă.

Italiana este limba cântecului. Germana este bună pentru filozofie și engleza pentru poezie. Franceza este cea mai bună pentru precizie pentru că este riguroasă. © CCC

Limba romana e patria mea.

Una dintre cele mai curioase specialitati ale omului este aceea de a acorda absentei puterea de a tortura. © CCC

Limba unui popor este cartea lui de identitate.

Poti folosi orice limbaj doresti, niciodata nu poti spune altceva decat ceea ce esti.

Limbajul este cel care dezbină. (Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998) © CCC

Exista, in decursul existentei, intalniri neprevazute si singulare, in care se produc mai multe evenimente, aparent inofensive, si care sunt darurile destinului. (Multumesc, Bernard Pivot, 18 martie 2001) © CCC