Citate de Guy de Maupassant

Nehotararea inseamna singuratate. Nu ai nici macar vointa alaturi de tine. Eul parca a plecat si te-a parasit.

Toate suferintele se amplifica in inchipuire.

Orice suferinta care nu este in acelasi timp si cunoastere este inutila.

Suferinta nu este grandioasa decat cand este evocata dupa ani si ani de amintire si a fost curatata de tot ce era meschin.

Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!

Nu mai avem ochi pentru privighetori, ne pierdem mirosul dulceag al ierbii, în lumea noastră dispar grădinile şi izvoarele pure. Suntem năpădiţi de inutilităţi, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii, în condiţii de viaţă umilitoare. Apetitul vital devine anemic, plăcerea de a fi îşi pierde amplitudinea şi dulceaţa. Şi ne izolăm de celălalt, devenim singuratici, fără un Dumnezeu. „ A fi singur şi fără zei, iată moartea, afirmă Holderlin în tragedia Empedocle.

Să nu-nţelegi când există înţeles, Ce singurătate.

Trebuie sa invingem teama de ce va veni si amintirea vechii suferinte, aceasta fiindca nu ma mai intereseaza, aceea fiindca nu ma intereseaza inca.

Desigur, ca suferind, se pot invata multe lucruri. Partea proasta este ca dupa ce am suferit am pierdut puterea de-a ne putea folosi de cele invatate.

Timpul este un tămăduitor infailibil care vindecă fără niciun leac rănile sufletului.

Cine indura suferintele isi aminteste de ele.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Omul solitar gandeşte singur şi creează noi valori pentru comunitate. © CCC

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Nu există singurătate mai mare decât cea a unei căsnicii eşuate. © CCC

Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.

Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

E greu sa judeci suferinta altora.

Sunt slabi doar cei crutati de suferinta.