Citate despre Adaptare

Secretul vietii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului.

Nici oamenii, nici vietile lor, nu se masoara cu ocaua.

Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra.

Munca este legea lumii moderne, ce nu are loc pentru lenesi… Temeiul unui stat e munca si nu legile… bogatia unui popor nu sta nici in bani, ci iarasi in munca… Fiecare, si mare, si mic, datoreaza un echivalent de munca societatii in care traieste… Cand munca unei clase dintr-un popor nu mai echivaleaza drepturile de care se bucura, atunci acea clasa e corupta, chiar ea traieste din traficul unei munci straine…; noi credem, insa, ca un sistem care, oricat s-ar imbogati patriotii, are ca rezultat moartea reala a unei natii, e tot ce se poate mai rau si mai ucigas ca sistem.

Eu nu mă supăr deloc de modul cum se reflectă persoana mea în ochii d-tale, căci de la aşa oglindă nici nu mă pot aştepta la alt reflex.

Fiecare om, cu treaba lui şi fiecare treabă, la vremea ei.

Egalitatea nu există decât în matematică.

Spiritul omenesc suferă de o carenţă intelectuală fundamentală: ca să înţeleagă cineva valoarea unui lucru, trebuie să fie privat de el. Absenţa îi vorbeşte în limba maternă; prezenţa e chineză pentru el. (Atentat)

Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.

Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră.

Desigur, este placut sa-ti vezi numele tiparit. O carte ramane o carte, chiar daca nu este nimic in ea.

Nimeni nu e mai lesne de inselat decat omul de buna-credinta.  

Plangand tu ai venit pe acest pamant; amici, ce te-asteptau, te salutau zambind; dar sa traiesti astfel incat cand te vei stinge sa parasesti zambind amicii ce te-or plange.

Ce valoare au acțiunile și gândurile oamenilor timp de secole, față de o clipă de dragoste? (Hyperion, 1793-1799)

Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă.

Sunt o multime de oameni care sunt ca si sticlele: n-au valoare decat prin ceea ce se pune in ele.

Câteodată… prea arare… A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi sare Când aud că sună clampa…   Este Ea. Deşarta casă Dintr-odată-mi pare plină, În privazul negru-al vieţi-mi E-o icoană de lumină.   Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Când eu stau şoptind cu draga Mână-n mână, gură-n gură. (Singurătate)

E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.

A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.

Dă-mă uitării, precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viaţa suportabilă.