Am fost la târgul de păsări
Şi-am cumpărat păsări
Pentru tine,
dragostea mea.
Am fost la târgul de flori
Şi-am cumpărat flori
Pentru tine,
dragostea mea
Am fost la târgul de fiare vechi
Şi-am cumpărat lanţuri,
Lanţuri grele,
Pentru tine,
dragostea mea.
Apoi m-am dus la târgul de sclave,
Te-am căutat,
Dar nu te-am găsit,
dragostea mea.
(Pentru tine, dragostea mea)
Pour toi mon amour
Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j'ai acheté des oiseaux
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j'ai acheté des fleurs
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché à la ferraille
Et j'ai acheté des chaines,
De lourdes chaines,
Pour toi, mon amour.
Et puis je suis allé au marché aux esclaves
Et je t'ai cherchée,
Mais je ne t'ai pas trouvée,
Mon amour.
Frumusețe, faimă, virtute, găsesc totul în ea.
De cinci ani întregi o văd în fiecare zi,
Și mereu cred că o văd pentru prima dată.
(Berenice, replica împăratului roman Titus despre regina Iudeii, Berenice)
"Titus, care o iubea cu pasiune pe Berenice și despre care se credea că i-a promis că se va căsători cu ea, a trimis-o din Roma, în ciuda lui și în ciuda ei, în primele zile ale imperiului său”. (Jean B. Racine)
© CCC
Beauté, gloire, vertu, je trouve tout en elle.
Depuis cinq ans entiers chaque jour je la vois,
Et crois toujours la voir pour la première fois.
Este ascuns in fiecare secol din viata unui popor complexul de cugetari, care formeaza idealul lui, cum in samburele de ghinda e cuprinsa ideea stejarului intreg.
Dumnezeu a iubit păsările și a inventat copacii. Omul a iubit păsările și a inventat coliviile.
© CCC
Nimeni nu e capabil să iubească tot timpul pe cea pe care o va iubi mereu.
© CCC
Neguri albe, strălucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;
S-adun flori în şezătoare
De painjen tort să rumpă,
Şi anină-n haina nopţii
Boabe mari de piatră scumpă.
Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mişcări de valuri
Ca de bulgări de lumină.
Dându-şi trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste unda fermecată.
Ca să vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri;
Ca să iasă chipu-n faţă,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiţi sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.
Ea se uită... Păru-i galben,
Faţa ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-adună.
(Crăiasa din poveşti, 1876)
Nu exista oameni mai neinduplecati sau mai duri decat cei preocupati intotdeauna de nefericirea lor.
O iubesc pe Albă-ca-Zapada
Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o văd,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.
Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi că frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.
Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgeră o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.
Îmi păstrez în drob de gheaţă spada
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.
Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Să îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.
Țurțure înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.