Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita).
Albo lapillo notare diem.
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.
Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Bona praecepta vitam beatam parant.
Bunele principii fac viaţa fericită.
Sa fii mai fericit decat Augustus si mai bun decat Traian.
Augusto felicior, Traiano melior (sis).
(Eutropius, Breviarium)
O, de trei si de patru ori fericiti.
O, terque, quaterque beati.
(Vergilius, Aeneis)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.