Citate de G. M. Vladescu

Speranţa este hrana oamenilor fără minte. (Fragmente) © CCC

Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?

La urma urmei, mâine este o nouă zi. La urma urmelor, e şi mâine o zi. After all, tomorrow is another day. (Pe aripile vântului)

Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama…nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat sperasem...Speranta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut.

În noaptea întunecată, Mai devreme sau mai târziu, Va străluci o speranță Și va încolți biruința ta. (Contra vânturilor și mareelor) © CCC

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Binele, ca si raul, se afla permanent in noi. Sunt doua elemente care stau alaturi, se pandesc si se incaiera, fara ca vreunul sa vrea sa ramana invins. Cand unul ne indeamna spre dreapta, celalalt ne ademeneste spre stanga. Unul ne impinge inainte si altul ne smuceste inapoi…intre ele sta sufletul nostru, care nu prea stie de al cui indemn sa asculte.

Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.

Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.

Speranta este numele unui bun nesigur.

Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Speranta este un imprumut acordat fericirii. © CCC  

Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș. (Herakles, 421-416)

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Speranta este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.

Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.

Speranţa este binele pentru care cheltuim cel mai mult şi pe care îl folosim cel mai puţin. © CCC

Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.