Citate despre Gust

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Indreptarea prin ras a celor smintiti nu este lipsita de folos.

Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci, Din suflet vorbele sa creasca, ... Nu vei razbi pana la inimi, daca din inima pornirea nu iti vine.

Mai presus de toate sa aveti incredere in voi insiva, pentru ca atunci si ceilalti v-o arata.

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

E de temut cel care n-are nimic de pierdut.

Nimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.

Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți. (Cugetări în proză, 1870)

Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Scepticismul activ este cel care se străduie fără încetare să se învingă pe sine însuși și să ajungă printr-o experiență bine condusă la un fel de relativă siguranță. (Cugetări în proză, 1870)

Tot ce se naste cauta spatiu si durata.

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Se crede, de obicei, ca unde se aud cuvinte, ar fi ceva de inteles si pentru minte.

Un sfat cand nu e rau, nu-l voi dispretui.

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Am gusturi simple. Ma multumesc cu ce-i mai bun.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)