Citate de Benjamin Constant

Mamă bună! Nu mă abandonezi, nici măcar în vise. (Diavolul îndrăgostit) © CCC

Voi fi mereu prietenul tău, mereu te voi iubi cu cea mai profundă afecţiune. Acei doi ani de relaţie nu vor dispărea niciodată din memoria mea; vor fi pentru totdeauna cea mai frumosă perioadă din viaţa mea. Dar dragostea, vezi tu, acest extaz al simţurilor, această beţie involuntară, această uitare a tuturor intereselor şi a tuturor îndatoririlor, nu o mai am. © CCC

Războiul și comerțul sunt doar două mijloace diferite de a atinge același scop: acela de a poseda ceea ce dorești. © CCC

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe. (Norii)

Toti oamenii iubesc lumina mai presus de orice, de aceea au inventat focul. (Pictorii cubisti) © CCC

De ce ochi vom avea nevoie și de ce răbdare, sau mai degrabă de ce orbire ca să vedem deodată lumina zilei. (Inocențe și memorie) © CCC

Numai inima își poate pleda cauza. (Adolphe) © CCC

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Când ai nevoie de o lampă, trebuie să menţii uleiul în ea. © CCC

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)

Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.

Sentimentele pe care le simulăm, ajungem să le simțim. (Adolphe) © CCC

Fiti pentru voi insiva o lumina.

Trebuie să decizi, să acţionezi şi să taci. (Jurnal intim) © CCC

Mă iluminez de imensitate. (Dimineața, vol. Bucuria) © CCC

Am fost ca nerodul din poveste Ce căra Soarele cu oborocul În casa-i fără uşi, fără ferestre… Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul. Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară, În lumină şi pară, Şi când mi se părea că sunt pline, Intram, răstrurnându-le-n mine. Aşa ani de-a rândul M-am canonit să car lumina cu gândul… Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate Izvorul luminii adevărate: El a luat în mâini securea durerii Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii. Au curs cărămizi şi noroi puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieţii, Au curs lacrimi multe şi suspine, Dar prin spărtura făcută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Şi cu el deodată, Lumea toată… Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-şi înfiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină De soare, de slavă şi de lumină. (Luminătorul)

Fiecare individ are în interiorul său o coaliţie, adică un război civil. Moartea este marele pacificator. © CCC

Impozitarea excesivă duce la subminarea justiției, la deteriorarea moravurilor, la distrugerea libertății individuale. (Principiile politicii) © CCC

Dacă eu nu ard, dacă tu nu arzi, dacă noi nu ardem, cum se va schimba bezna în lumină? (Dacă eu nu ard) (traducere de Petru Dimofte)

De îndată ce un om are ceea ce este necesar, nu are nevoie decât de o înălţare a sufletului pentru a se lipsi de ceea ce este de prisos. (Principiile politicii) © CCC