Citate despre Ironie

Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Ce e un cinic? Un om care cunoaste pretul tuturor lucrurilor, dar nu cunoaste valoarea nici unuia.

Cel care este gelos nu este niciodată gelos pe ceea ce vede, ci pe ceea ce își închipuie și asta îi e de-ajuns. © CCC

Ironia e mai degraba un joc al spiritului. Umorul ar fi mai degraba un joc al inimii, un joc al sensibilitatii.

Ironia nu îndreaptă pe nimeni, ci doar îi înrăieşte şi mai tare pe proşti.

Ironia este o tristețe care nu poate să plângă și zâmbește. © CCC

Cu cât reducem mai mult dimensiunea lumii noastre, cu atât mai mult îi vom fi stăpâni. © CCC

Ironia e o ura usoara indreptata contra unor oameni pe care ii iei in serios.

Ironia și inteligența sunt surori bune. (în Encyclopedia Universalis)

Cu cât persoana este mai mare, cu atât mai uşor pătrund săgeţile ironiei în ea. E mult mai greu să nimereşti pitici.

Ironia nu ofileste: ea arde numai buruienile.

Ironia este igiena minții. © CCC

Țeapa spiritului, asemenea unui creion, trebuie ascuțită fără încetare.

Sarcasmul este limbajul disprețului și unul dintre modurile în care se face auzit cel mai bine: atacă omul în ultimul său bastion care este opinia pe care o are despre sine. (Caracterele) © CCC

Umoristul e un om de o buna dispozitie amara.

Când un alt om de geniu, Lamartine, a publicat în Interviurile sale literare o critică foarte virulentă și foarte acerbă la adresa romanului Mizerabilii, încă îl văd pe Victor Hugo arătând cu degetul spre pamflet și spunând zâmbind: Încercare de mușcătură din partea unei lebede. (În anul când a fost publicat romanul Mizerabilii, 1862, Lamartine avea 72 de ani și a mai trăit 7 ani. Hugo avea 60 de ani și a mai trăit încă 23 de ani. Hugo, dată fiind vârsta înaintată a lui Lamartine, se referea la pamfletul acestuia ca la un „cântec de lebădă”, care semnifică o ultimă interpretare sau un ultim act remarcabil care anunţă sfârşitul. Mușcătura de lebădă este destul de puternică și dureroasă, dar nu într-un mod care să producă o traumă severă, ducând cel mult la o zgârietură însoțită de o sângerare ușoară.) © CCC

Natiunile mai inclinate catre poezie decat catre gandire se daruiesc mai curand bucuriei care imbata decat ironiei filozofice. Se ascunde ceva trist indaratul glumei intemeiate pe cunoasterea oamenilor; veselia cu adevarat inofensiva izvoraste numai din imaginatie.

Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora.

Cinicul poate fi fericit numai daca face ca lumea sa para celorlalti la fel de pustie cum i se pare lui.