Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.
Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.
Sunt clipe in viata in care timpul si spatiul sunt mai profunde si sentimentul existentei imens marit.
Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.
Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.
Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.
Daca oamenii ar intelege cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti, ar evita cele mai triste zile din viata. Nefericirea consta in faptul ca nimeni nu masoara fericirea pornind de la sine si de la nevoile sale, ci de la altul, si inca de la cel considerat cel mai fericit.
A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.
Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.
Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.
Cine comenteaza si analizeaza prietenul, acela nu-l iubeste.
Nu deplang nimic pe lume decat ca in tinerete n-am stiut ca sunt tanar.
Nu e semn de intelepciune sa ne judecam numai dupa faptele noastre dinafara: trebuie rascolit pana in adanc si vazut ce indemnuri ne pun in miscare.
Nu intelegem felul de a fi al nimanui, altfel decat prin felul nostru de a fi.
Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.
Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...
Savarsirea unui fapt nu e suficienta pentru a dovedi vinovatia unui om. Daca vrei sa-l judeci, trebuie sa patrunzi in profunzimea lui.
Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.
Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.