Citate despre Lumina

Fiti pentru voi insiva o lumina.

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

Ce dulce mor şi fără suferinţă zăpada, norii, zilele şi umbrele.

Puţinătatea spiritului naşte monştri.

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură. (Norii)

Viaţa e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile şi de nopţi. (Norii)

De ce ochi vom avea nevoie și de ce răbdare, sau mai degrabă de ce orbire ca să vedem deodată lumina zilei. (Inocențe și memorie) © CCC

Clipa e ceva ce dă şi ia cu acelaşi gest. (Norii)

Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe. (Norii)

Putem răspândi lumina în două moduri: fie ca o lumânare, fie ca o oglindă care o reflectă. © CCC

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii...

Pentru ca lumina sa straluceasca atat de intens, intunericul trebuie sa fie prezent.

Cerul nu numai că ne însoţeşte pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi. (Norii)

Mă iluminez de imensitate. (Dimineața, vol. Bucuria) © CCC

Am fost ca nerodul din poveste Ce căra Soarele cu oborocul În casa-i fără uşi, fără ferestre… Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul. Ieşeam cu ciubărele minţii goale, afară, În lumină şi pară, Şi când mi se părea că sunt pline, Intram, răstrurnându-le-n mine. Aşa ani de-a rândul M-am canonit să car lumina cu gândul… Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate Izvorul luminii adevărate: El a luat în mâini securea durerii Şi a izbit năpraznic, fără milă, pereţii. Au curs cărămizi şi noroi puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieţii, Au curs lacrimi multe şi suspine, Dar prin spărtura făcută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Şi cu el deodată, Lumea toată… Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-şi înfiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină De soare, de slavă şi de lumină. (Luminătorul)

În orice umbră adastă şi pândeşte, atotcuprinzător, întunericul luminii.

Toti oamenii iubesc lumina mai presus de orice, de aceea au inventat focul. (Pictorii cubisti) © CCC

Mai multă lumină... (Ultimele cuvinte)

Luminile nu fac decât să ne lumineze calea; dar ele nicidecum nu dau oamenilor puterea de a o şi străbate.

Când ai nevoie de o lampă, trebuie să menţii uleiul în ea. © CCC