Nu exista nimic pe care timpul – in trecerea sa – sa nu-l linisteasca sau sa nu-l supuna.
Nihil non aut lenit aut domat diuturnitas.
(Syrus, Sententiae)
Timpul linisteste chiar si cele mai mari necazuri.
Etiam veros dolores mitigat tempus.
(Quintilianus, De Institutione Oratoria)
Cu cat un eveniment e mai fericit, cu atat dureaza mai putin.
Tanto brevius omne, quanto felicius tempus.
(Plinius Junior, Epistulae)
Cine doreste sa-si rezolve treburile la vremea potrivita, sa-si imparta cu atentie timpul.
Vigilare addecet, qui sua vult tempore conficere officia.
(Plautus, Rudens)
Daca timpul se schimba in rau, vei ramane singur.
Tempora si fuerint nubila, solus eris.
(Ovidius, Tristia)
Timpul se scurge si el va va fi pus la socoteala.
Pereunt et imputantur.
(Martialis, Epigrammata)
Fiecare an, in trecerea sa, ia de la noi cate ceva.
Singula de nobis anni praedantur euntes.
(Horatius, Epistulae)