Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.
(Lumina)
Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!
Crescuţi în linişte, izolare şi odihnă,
Suntem deodată aruncaţi în lume;
Loviţi de o sută de mii de valuri,
Totul ne atrage, multe lucruri ne plac,
Multe altele ne tulbură, şi de la oră la oră,
Sufletul nostru neliniştit se clatină;
Experimentăm senzaţii şi ceea ce am simţit,
Vârtejul schimbător al lumii împrăștie departe de noi.
© CCC
Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.
Îmi place omul care râvnește imposibilul.
(Al doilea Faust, 1832)
Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.
Eternul feminin ne atrage spre culmi.
(Al doilea Faust, 1832)
Totul serbează
Și cântă împrejur:
Valea-nflorită,
Aprinsul azur!
Și tremură orice
Frunza pe ram!
Stăpân pe huceaguri
E-al păsării neam!
Dorul din piept
Nu-l stăvilești!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăiești!
Iubire! viața
Îți este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!
Tu dărui – frunza
Bătrânului nuc;
Lanului – aur,
Ramului – suc.
Vino la mine
Chip îngeresc!
O, cum mă iubești!
Cum te iubesc!
Când lăcrămioara
Răsare-n desis,
Și pasărea – cerul
Îl ia pieptiș!
Doar dragostea ta
Îmi trebuie mie,
Ea-mi dăruie viață
Și bucurie!
Există în toate
Un dor de-a trăi -
Fi-vei ferice
De mă vei iubi!
(Cântec de mai)
(trad. Nicolae Dabija)
Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.
Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor.
© CCC
Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.
Existenta este o datorie, chiar daca n-ar dura decat o clipa.
Putem răspândi lumina în două moduri: fie ca o lumânare, fie ca o oglindă care o reflectă.
© CCC
Talentul se dezvoltă în singurătate, caracterul se formează în tumultul mulțimii.
(Torquato Tasso, 1807)
Mistificarile sunt si raman o distractie pentru oamenii fara ocupatie, mai mult sau mai putin spirituali. Micile fapte rautacioase, placerea de a chinui pe altul si a parea superior lui, sunt o distractie pentru aceia care nu sunt prea ocupati cu ei insisi, si nici nu cauta sa faca ceva de isprava pentru restul lumii.
Activitatea omului usor poate slabi; repede îi place linistea absoluta.
Cine imi suporta greselile devine stapanul meu, chiar daca imi este servitor.
O viață nefolositoare este o moarte anticipată.
(Ifigenia în Taurida, 1779-1789)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.