Bellum parate, quoniam pacem pati non potuistis.
Pregătiţi războiul, fiindcă nu aţi putut răbda pacea.
(Titus Livius)
Odi profanum vulgus.
(Horațiu, „Ode”, III, 1, 4)
Urăsc mulțimea ignorantă.
Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu.
Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine.
Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei.
© CCC
Concordia laetitiam, discordia tristitiam parat.
Intelegerea procura veselie, dezbinarea, mahnire.
Adversa fortuna magnos viros probat.
O soarta potrivnica pune la incercare pe barbatii de seama.
Ex abundentia cordis os loquitur.
Gura vorbeste dupa multiplele sentimente ale inimii.
(Vulgata, Matei)