Aniversari

28 aprilie

1908: Oskar Schindler, industriaș etnic german de origine sudeta (ceha), care și-a riscat viața pentru a salva de la moarte, in timpul Holocaustului, cca. 1200 de evrei condamnați la exterminare în lagărele naziste, prin angajarea lor în fabricile sale de vase emailate si de munitie, situate in Polonia şi Republica Cehă. El este subiectul romanului Schindler’s Ark si al filmului bazat pe acesta, Schindler’s List.

Schindler s-a nascut intr-o familie de etnie germana in Svitavy, Moravia, pe atunci parte din Austro-Ungaria, aflat acum în Republica Cehă. Părinţii sai, Hans Schindler şi Franziska Luser, au divorţat când Oskar avea 27 de ani. Oskar a fost foarte apropiat de sora lui mai mica, Elfriede. A fost crescut în credinţa catolică, dar nu a fost un om religios. După absolvirea şcolii, a lucrat ca vanzator.

Schindler s-a căsătorit, in 1928, cu Emilie Pelzl, fiica unui fermier înstărit de etnie germana. În 1930, si-a schimbat de mai multe ori locul de munca. A încercat, de asemenea, sa inceapa diverse afaceri, dar în scurt timp a intrat în faliment din cauza Marii Depresiuni. S-a alăturat separatistilor din Partidul German al Sudeţilor în 1935. Deşi, in mod oficial, era cetăţean al Cehoslovaciei, naţionalistul de etnie germană Schindler a început să lucreze pentru serviciul de informaţii militare germane (Abwehr, sub conducerea lui Wilhelm Canaris). A fost deconspirat si închis de către guvernul ceh, în iulie 1938, dar după Acordul de la München, a fost eliberat ca detinut politic. In 1939, Schindler a aderat la Partidul Nazist. O sursă (bazată pe documente naziste şi investigatie postbelica), susţine că, de asemenea, a continuat să lucreze pentru Abwehr, deschizând calea pentru invazia germană din Polonia, de pe 1 septembrie 1939.

Ca om de afaceri oportunist, Schindler a fost unul dintre cei multi care au încercat să profite de pe urma invaziei germane in Polonia, din 1939. Astfel, a câştigat in instanţă dreptul de proprietate asupra unei fabrici de vase emailate din Cracovia pe care o va redenumi Deutsche Emaillewaren-Fabrik sau DEF. Cu ajutorul contabilului sau, Itzhak Stern, evreu vorbitor de limbă germană, Schindler a obţinut cca. 1.000 de muncitori evrei, forţati să lucreze pentru el.

Schindler s-a adaptat repede stilului de viaţă corespunzator veniturilor sale. A devenit un oaspete respectat al elitei naziste SS, putand sa discute usor cu ofiterii SS de rang superior, de multe ori în beneficiul său. Iniţial, Schindler se poate să fi fost motivat de bani, datorita costului scazut al forţei de muncă evreieşti, dar mai târziu a început sa-si protejeze muncitorii fără a ţine cont de costuri. In scopul protejarii lor, ar fi susţinut, de exemplu, că anumiti lucrători necalificaţi erau esenţiali pentru fabrica.

In timp ce era martor al unui raid din anul 1943 asupra Ghetoului Cracoviei, în care soldaţii erau folositi pentru strangerea locuitorilor in vederea expedierii lor in lagărul de concentrare de la Plassow, Schindler a fost îngrozit de perspectiva uciderii multor evrei care lucrasera pentru el. Era un individ foarte convingător şi, după raid, si-a utilizat din ce in ce mai mult toate abilităţile sale pentru a-i proteja pe ai săi Schindlerjuden (“evreii lui Schindler”), cum au ajuns să fie numiti.

Schindler si-a schimbat stilul caracteristic pentru a avea grijă de evreii care lucrau la DEF, deseori facand apel la legendarul sau sarm pentru a-si ajuta muncitorii sa iasa din situatii dificile. Statutul special al fabricii sale (“afacere esenţiala pentru efortul de război”) a devenit factorul decisiv pentru eforturile lui Schindler de a-i sprijini pe lucrătorii sai evrei. Ori de câte ori “evreii lui Schindler” erau ameninţaţi cu deportarea, el pretindea dispense pentru ei: soţiile, copiii şi chiar persoanele cu handicap erau prezentate ca fiind mecanici şi metalurgişti necesari.

In interiorul fabricii, muncitorii evrei erau trataţi in mod civilizat, fara nici unul dintre “tratamentele” din lagărul de la Plassow: “tipete, abuzuri si ucideri aleatorii”, putand chiar sa-si practice cultul, rugandu-se in timpul zilei si adunandu-se pe timp de noapte pentru a citi din cartile lor sfinte Chumash, Tora (Învățătura sau Legea) si a povesti din Gedolim despre rabini celebri.

Schindler a fost arestat de trei ori, fiind suspectat de activităţi ilegale pe piaţa neagră şi complicitate la delapidare. Amon Goth, comandantul lagărului Plassow, şi gardienii SS foloseau bunuri evreieşti (bani, bijuterii, şi opere de artă) pentru ei înşişi, deşi, conform legii, ele apartineau Reich-ului. Schindler a aranjat vânzarea unor astfel de produse pe piaţa neagră. Niciuna dintre arestările sale nu au condus la un proces, în primul rând pentru că a mituit oficialii guvernamentali pentru a evita investigaţii suplimentare.

Cand Armata Roşie se apropia de lagărul de concentrare de la Auschwitz şi de celelate  lagăre de concentrare situate spre est, SS a început evacuarea deţinuţilor rămasi, spre vest.  Schindler i-a convins pe oficialii SS să îi permită să-si mute singur cei 1100 de muncitori evrei la Brněnec, in provincia sudeta vorbitoare de limba germană, scapandu-i astfel de la moarte sigură în lagărele de exterminare.

În Brněnec, Schindler a câştigat o alta fosta fabrica evreiasca care trebuia să producă proiectile şi grenade de mână pentru efortul de război. Cu toate acestea, în timpul lunilor in care această fabrică a functionat, el nu ar fi permis, in secret, producerea nici unei arme la standardele corespunzatoare şi prin urmare, acestea nu erau  potrivite pentru a fi utilizate în război. Datorita acestui act de “autosabotaj”, Schindler nu a făcut bani in aceasta perioada, ci, mai degrabă, averea castigata anterior a devenit, in mod constant, din ce in ce mai mica pentru ca ii mituia pe oficiali si avea grija de lucratorii sai.

Dupa razboi, Schindler şi soţia sa au fugit in Austria, pentru a scapa de urmărire si de închisoare, luand cu ei o scrisoare care să ateste acţiunile lor eroice. Până la sfârşitul războiului, Schindler isi cheltuise toata averea pe mită şi pe achiziţiile de pe piaţa neagră pentru sustinerea lucrătorilor sai.

Devenit, practic, nevoiaş, s-a mutat pentru scurt timp la Regensburg şi mai târziu la Munchen, dar nu a prosperat în Germania postbelică. De fapt, era redus la statutul de beneficiar de asistenţă sociala din partea organizaţiilor evreieşti, pentru ratia de hrana.

In cele din urma, a emigrat în Argentina, in 1948, unde a devenit fermier. Neprosperand in aceasta afacere si dand faliment, si-a parasit sotia, in 1957, in America de Sud, fara sa o mai revada vreodata. In 1958, s-a întors în Germania de Vest, incercand să se relanseze in industrie, dar a esuat în mod constant. Schindler s-a stabilit intr-un mic apartament din Frankfurt pe Main şi a încercat din nou – cu ajutorul unei organizaţii evreiesti – sa infiinteze o fabrica de ciment. Aceasta a dat, de asemenea, faliment, in 1961, iar partenerii sai de afaceri au anulat parteneriatul.

În 1968, Schindler a inceput sa primeasca o mica pensie din partea guvernului Germaniei de Vest. În 1971, s-a mutat la prietenii sai, pe Goettingstrasse Nr. 30, in Hildesheim. Din cauza unei crize cardiace, a fost dus la Spitalul Saint Bernward din Hildesheim, pe 12 septembrie 1974, unde a murit pe 9 octombrie 1974, la varsta de 66 de ani. In momentul mortii sale, a fost înconjurat de prieteni şi de rude. A murit sarac, fara niciun ban, costurile de spitalizare fiind plătite de asistenta sociala a orasului Hildesheim.

Schindler a dorit să fie îngropat în Ierusalim, pentru ca, dupa cum spunea, “copiii mei sunt aici”. A fost înmormântat in cimitirul Catolic Franciscan, pe Muntele Sionului, fiind singurul membru al partidului nazist care a fost onorat în acest fel. Un semn indicator, la intrarea în cimitir, direcţionează vizitatorii: “Spre mormântul lui Oskar Schindler”. Pietrele plasate deasupra placii de pe mormântul acestuia sunt un semn al recunoştinţei vizitatorilor evrei, în conformitate cu tradiţia evreiască, deşi Schindler însuşi nu era evreu. Pe mormântul său, se afla o inscripţie in ebraică: “Drept între Popoare”, un titlu onorific utilizat de către Statul Israel pentru a desemna non-evreii care si-au riscat propria viaţa, în timpul Holocaustului, pentru a salva evrei de la exterminarea de către nazisti. Inscripţia in limba germana aminteste: “Neuitatul salvator al vietii a 1200 de evrei persecutaţi”.

Nimeni nu cunoaste care au fost adevaratele motive ale lui Schindler pentru o astfel de schimbare a atitudinii sale. El a fost citat ca ar fi spus: “I-am cunoscut pe oamenii care au lucrat pentru mine… Când cunosti oamenii, trebuie să te comporţi faţă de ei ca faţă de niste fiinţe umane.”

Scriitorul Herbert Steinhouse, care l-a intervievat pe Schindler, în 1948, la iniţiativa unora dintre evreii lui Schindler  care au supravieţuit, a scris:

“Faptele excepţionale ale lui Oskar Schindler au provenit doar din acest simt elementar al decenţei şi umanitatii, in care, sincer, rar se mai crede in epoca noastră sofisticata. Un oportunist pocăit a văzut lumina şi s-a răzvrătit împotriva sadismului şi a criminalităţii josnice din jurul lui. Inferenţa poate fi dezamăgitor de simpla, în special pentru toti psihanaliştii amatori care ar prefera un motiv mai profund si mai misterios decat acesta, este adevărat, dar ar fi o minciuna lipsita de probe si neapreciata. Dar, o ora petrecuta cu Oskar Schindler, încurajează credinţa în raspunsul simplu.”

Povestea lui Schindler, repovestita de supravieţuitorul Holocaustului, Poldek Pfefferberg, a stat la baza cartii lui Thomas Keneally, Schindler’s Ark (Arca lui Schindler), romanul fiind publicat în America sub titlul Lista lui Schindler si adaptat în 1993 în filmul Lista lui Schindler de Steven Spielberg.

In film, Schindler este interpretat de Liam Neeson, care a fost nominalizat la Academy Award for Best Actor, Premiul Academiei pentru Cel mai Bun Actor, pentru acest rol.  Filmul a castigat sapte premii Oscar, inclusiv premiul Oscar pentru Cel mai Bun Film .

Valiza lui Schindler

La sfârşitul anului 1999, a fost descoperită o valiza aparţinând lui Schindler, ce conţinea peste 7 000 de fotografii şi documente, inclusiv lista cu muncitorii evrei ai lui Schindler. Documentul, continand antetul fabricii sale de vase emailate, a fost furnizat catre SS pentru a atesta faptul că muncitorii nominalizati erau angajati “esentiali”. Prietenii lui Schindler au gasit valiza în podul casei din Hildesheim, unde au venit sa-i fie aproape in momentul decesului. Prietenii au luat valiza la Stuttgart, descoperirea ei fiind raportata de către ziarul Stuttgarter Zeitung in paginile sale. Conţinutul valizei, inclusiv lista numelor celor care fusesera salvati şi textul discursului său de adio, înainte de a-si părăsi muncitorii evrei, în 1945, sunt acum la Muzeul Holocaustului de la Yad Vashem din Israel.

Lista evreilor lui Schindler

La începutul lunii aprilie 2009, o a doua listă a fost descoperita la Biblioteca Centrală de Stat din New South Wales, Australia, de către lucrătorii care s-au uitat prin cutiile cu materiale colectate de către Thomas Keneally. Documentul, de 13 pagini, ingalbenit şi fragil, se afla între notele de cercetare şi decupajele originale din ziar ale autorului. Această listă, data lui Keneally în 1980, de catre Leopold Pfefferberg, ce continea un numar de 173 de lucratori, diferă puţin de cealalta lista, dar este totuşi considerată a fi originala şi autentică. Se crede că au fost făcute mai multe liste în timpul războiului, dupa cum  oamenii protejati se schimbau. Această listă speciala, din data de 18 aprilie 1945, a fost data lui Keneally de catre Pfefferberg, când l-a convins pe acesta sa scrie povestea lui Schindler. În ultimele luni de război, lagărele germane naziste intensificasera operatiunile de exterminare. Această listă se crede că a salvat vieţile a 801 oameni de la moartea în camerele de gazare.

Atribuirea titlului de “Drept între Popoare” a suscitat controverse în Israel, Comisia Dreptilor refuzandu-i, initial, acest titlu în 1963, după ce l-a audiat pe detractorul sau, Juliusz Winier, fiul proprietarului evreu al uneia dintre fabricile achiziţionate de Schindler. Abia în 1993, la aproape douăzeci de ani după moartea lui Schindler, acesta a fost onorat prin recunoasterea sa ca “Drept între Popoare”.

Ideea de “Drept între Popoare” provine din Talmud (Bava Batra, 15b). De-a lungul generaţiilor, acest titlu a servit pentru a desemna orice persoana, care nu este de origine evreiasca, ce a manifestat o atitudine pozitivă şi prietenoasă faţă de evrei. Memorialul  Holocaustului, Yad Vashem, din Ierusalim, decerneaza titlul de Drept între Popoare persoanelor care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi in timpul Holocaustului au ajutat evreii aflati în pericol, riscându-şi propria viata, fără a solicita beneficii de ordin material sau de alta natura. Titlul de Drept între Popoare este decernat pe baza unor marturii ale unor persoane salvate sau a unor martori oculari şi documente de încredere, ceremonia avand loc la Yad Vashem, in Ierusalim.

1925: Sonia Natra, pictoriță, ceramistă, stabilită la Tel Aviv

1928: Yves Klein, pictor francez (d. 1962)

1928: Gene Shoemaker, geolog american

Eugene Merle Shoemaker sau Gene Shoemaker a fost unul dintre fondatorii domeniului planetologiei (stiinta planetara) şi este renumit pentru co-descoperirea cometei Shoemaker-Levy 9, impreuna cu soţia sa, Carolyn S. Shoemaker şi David Levy.

Dr. Shoemaker a arătat în mod incontestabil că Meteor Crater, situat lângă Winslow, in Arizona, provine din impactul cu un meteorit. Shoemaker a promovat, mai mult decat oricine altcineva, ideea că schimbările geologice bruşte pot rezulta din impactul cu asteroizi şi că acestea sunt frecvente pe toata perioada timpului geologic.

1929: Avigdor Arikha, pictor israeliano-francez

1934: Radu Anton Maier, pictor, gravor, grafician, stabilit la München

1937: Saddam Hussein, fost dictator al Iraqului (1979–2003); președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003.

Saddam a avut un rol cheie în lovitura de stat a partidului Baas din 1968. Ca vicepreședinte al lui al-Bakr, Saddam a menținut un control strâns asupra conflictului între guvern și forțele armate, iar economia irakiană s-a dezvoltat într-un ritm rapid în anii 1970.

Ca președinte, Saddam a rămas la putere în ciuda dezastruosului război împotriva Iranului (1980-1988), și a Războiului din Golf (1990-1991), care au adus un declin serios în condițiile de viață și condițiile umanitare. După invazia Irakului din 2003, Saddam a fost răsturnat de la putere și capturat pe 13 decembrie 2003 într-un raid de lângă localitatea natală, Tikrit.

1940: Elena Cosma, pianistă română (d. 2001)

1943: Augustin Costinescu, pictor român

1944: Gunter Verheugen, membru al Comisiei Europene responsabil cu integrarea

1950: Jay Leno, comediant american,mai bine cunoscut pentru rolul de gazda al emisiunii The Tonight Show with Jay Leno

1953: Ion Mânăscurtă, scriitor basarabean

1953: Sorin Burtea, realizator de emisiuni, la Televiziunea Româna

1960: Cristian Grețcu, membru al grupului Divertis

1965: Carol Sebastian, jurnalist, editor la Biroul BBC București

1976: Alessandra Stoicescu, editor–prezentator tv.