Aniversari 8 ianuarie
Stephen Hawking, 2007
1942: Stephen Hawking, fizician, matematician și autor britanic, profesor la Universitatea Cambridge (d. 2018)
Teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deținută cândva de Isaac Newton.
Stephen Hawking, pe numele complet Stephen William Hawking, 8 ian. 1942 – 14 mar. 2018, născut la Oxford, Oxfordshire, Anglia, fizician teoretician englez a cărui teorie a exploziei găurilor negre se bazează atât pe teoria relativității, cât și pe mecanica cuantică. A lucrat și asupra singularităților spațiu-timp.
Hawking a studiat fizica la University College, Oxford (B.A., 1962) și Trinity Hall, Cambridge (Ph.D., 1966). A fost ales cercetător la Gonville și Caius College din Cambridge. La începutul anilor 1960, Hawking a contractat scleroza laterală amiotrofică, o boală neuromusculară degenerativă incurabilă. Hawking a continuat să lucreze în ciuda efectelor invalidante progresive ale bolii.
Hawking experimentând gravitația zero la bordul unui Boeing 727 modificat, aprilie 2007
Hawking a lucrat în primul rând în domeniul relativității generale și în special în fizica găurilor negre. În 1971, a sugerat formarea, în urma big bang-ului, a numeroase obiecte care conțin o masă până la un miliard de tone, dar care ocupă doar spațiul unui proton. Aceste obiecte, numite mini-găuri negre, sunt unice prin faptul că masa și gravitația lor imensă necesită ca ele să fie guvernate de legile relativității, în timp ce dimensiunea lor foarte mică necesită să li se aplice și legile mecanicii cuantice.
În 1974, Hawking a afirmat că, în conformitate cu predicțiile teoriei cuantice, găurile negre emit particule subatomice până când își epuizează energia și în cele din urmă explodează.
Lucrările lui Hawking au stimulat foarte mult eforturile de a delimita teoretic proprietățile găurilor negre, obiecte despre care anterior se credea că nu se poate ști nimic. Lucrările sale au fost, de asemenea, importante pentru că au arătat relația acestor proprietăți cu legile termodinamicii clasice și ale mecanicii cuantice.
Oameni binevoitori l-au salutat pe fizicianul Stephen W. Hawking (în scaun cu rotile) în 2007 la Centrul Spațial Kennedy din Florida, după un zbor cu gravitație zero
Stephen W. Hawking cu fiica sa, Lucy, la seria de prelegeri la a 50-a aniversare a NASA, 21 aprilie 2008
Contribuțiile lui Hawking în domeniul fizicii i-au adus multe onoruri excepționale. În 1974, la 32 de ani, Societatea Regală l-a ales drept unul dintre cei mai tineri colegi ai săi. A devenit profesor de fizică gravitațională la Cambridge în 1977, iar în 1979 a fost numit la Catedra Lucasian de Matematică de la Universitatea Cambridge, care poartă numele reverendului Henry Lucas (cca. 1610–1663), post deținut cândva de Isaac Newton.
Hawking a fost numit Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) în 1982 și Companion de Onoare în 1989. De asemenea, a primit Medalia Copley de la Societatea Regală din Londra în 2006, medalie care se decernează pentru „realizări remarcabile în cercetare în orice ramură a științei și supleanți între științele fizice și cele biologice”și Medalia Prezidențială a Libertății SUA în 2009. În 2008 a acceptat o catedra de visiting research la Institutul Perimetru pentru Fizică Teoretică din Waterloo, Ontario, Canada.
Stephen W. Hawking (stânga) primind medalia Copley a Societății Regale, 2006
Publicațiile sale au inclus Structura la scară largă a spațiu-timpului (The Large Scale Structure of Space-Time), 1973; în colaborare cu G.F.R. Ellis), Superspațiu și Supergravitație (Superspace and Supergravity ), 1981, Universul foarte timpuriu (The Very Early Universe), 1983 și cele mai bine vândute Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre (A Brief History of Time: From the Big Bang to Black Holes, 1988, Universul într-o coajă de nucă (The Universe in a Nutshell), 2001, O mai scurtă istorie a timpulu (A Briefer History of Time), 2005 și Marele Plan (The Grand Design) , 2010, în colaborare cu Leonard Mlodinow.
1601: Baltasar Gracián y Morales, scriitor spaniol (m. 1658)
Baltasar Gracián, pe numele complet Baltasar Gracián y Morales, 8 ian. 1601 – 6 dec. 1658, născut la Belmonte de Calatayud, Spania, filozof și scriitor cunoscut ca principalul exponent spaniol al conceptismului (conceptismo), un stil de a trata ideile care implică utilizarea unor manifestări concise și subtile de spirit exagerat.
După ce a studiat la Calatayud și Zaragoza, Gracián a intrat în ordinul iezuit la vârsta de 18 ani și mai târziu a devenit rector al colegiului iezuit din Tarragona.
Lucrările sale timpurii — El héroe (Eroul, 1637), El discreto (Înțeleptul, 1646) și El oráculo manual y arte de prudencia (Oracolul manual și arta prudenței, 1647) – au fost în mare măsură eforturi de a educa oamenii în etica vieții lumești.
Ideile sale literare despre conceptism și arta scrisului sofisticat (sau elaborat, prețios, afectat) – o scriere care șochează continuu cititorul prin utilizarea unei metafore surprinzătoare – au fost expuse clar în Agudeza y arte de ingenio (Finețea și arta omului de spirit, 1642, ed. a 2-a 1648).
Sfidândându-și superiorii, a publicat sub pseudonim El criticón (Criticonul, 1651, 1653, 1657), un roman filosofic în trei părți, considerat de filosoful pesimist german Arthur Schopenhauer din secolul al XIX-lea una dintre cele mai importante cărți scrise vreodată. În ea, Gracián a examinat societatea din punctul de vedere al unui sălbatic și a dat cea mai clară formulare a filozofiei sale pesimiste, cu accent pe puterea voinței și a luptei.
***
Conceptismo (din spaniolă concepto, „concept literar”), în literatura spaniolă, o afectare a stilului cultivată de eseiști, în special de satiriști, în secolul al XVII-lea. Conceptismo s-a caracterizat prin utilizarea de metafore izbitoare, exprimate fie concis și epigramatic, fie elaborate, prețioase și lungi. Conceptismo se baza pe idei, așa cum culteranismo se baza pe limbaj.
Preocupat în primul rând de eliminarea aparențelor într-o manieră plină de duh, conceptismo și-a găsit cea mai bună expresie în eseul satiric. Exponenții săi principali au fost Francisco Gómez de Quevedo y Villegas, care este în general considerat maestrul satiric al epocii sale, în Los sueños (1627; „Visele”); și Baltasar Gracián, teoreticianul conceptismului, care și-a codificat preceptele stilistice în Agudeza y arte de ingenio (Finețea și arta omului de spirit, 1642, 1648). Până la mijlocul secolului, totuși, stilul și-a pierdut vitalitatea inițială pe măsură ce devenea mai rigid și mai afectat.
1628: François Henri de Montmorency-Bouteville, duce de Luxemburg, general francez (m. 1695)
1792: Lowell Mason, compozitor american (m. 1872)
1823: Alfred Russel Wallace, naturalist și biolog britanic (m. 1913)
1824: Francisco González Bocanegra, poet mexican (m. 1861)
1824: Wilkie Collins, romancier britanic (m. 1889)
A fost prieten și colaborator al lui Charles Dickens. Prin scrierile sale, în care predomină misterul și crima, poate fi considerat precursor al romanului polițist.
Dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale: Femeia în alb (“Woman in White”), 1860;
Fără nume (“No name”),1862; Piatra lunii (“The Moonstone”), 1868
1836: Sir Lawrence Alma-Tadema, pictor olandez (d. 1912)
A fost unul dintre cei mai renumiti pictori de la sfârşitul secolului al XIX-lea din Marea Britanie. Născut în Dronrijp, Ţările de Jos şi instruit la Academia Regala din Anvers, Belgia, s-a stabilit în Anglia în1870 şi si-a petrecut acolo tot restul vieţii sale. A pictat subiecte clasice, devenind celebru pentru reprezentările luxului şi decadenţei Imperiului Roman, cu figuri languroase plasate în interioare fabuloase de marmură sau pe fundalul de un albastru orbitor al Marii Mediterane şi al cerului.
Printre ruine, Lawrence Alma-Tadema
Sappho și Alceu, Lawrence Alma-Tadema
Rivale inconștiente, Lawrence Alma-Tadema
Admirat în timpul vieţii pentru desenele şi reprezentările antichităţii clasice, a fost discreditat după moartea sa şi abia la inceputul anului 1960, opera sa a fost reevaluata pentru importanţa sa în arta engleză a secolului al XIX-lea.
1867: Emily Greene Balch, scriitoare și pacifista american, deținător al Premiului Nobel pentru Pace (m. 1961)
1870: Miguel Primo de Rivera, dictator al Spaniei (m. 1930)
1871: James Craig, 1st Viscount Craigavon, primul prim-ministru al Irlandei de Nord (m. 1940)
1873: Iuliu Maniu, politician român (m. 5 martie 1953)
1882: David Brown Milne, pictor, tipograf și scriitor canadian (m. 1953)
1888: Matthew Moore, actor irlandez (m. 1960)
1891: Walther Bothe, fizician german, laureat al Premiului Nobel, în 1954, împreună cu Max Born (m. 8 februarie 1957)
1891: Bronislava Nijinska, coregraf rus (m. 1972)
1897: Dennis Wheatley, autor britanic (m. 1977)
1902: Carl Rogers, psiholog american (m. 1883)
1908: William Hartnell, actor britanic (m. 1975)
1909: Willy Millowitsch, actor german (m. 1999)
1910: Galina Sergeyevna Ulanova, balerină rusă (m. 1998)
1912: José Ferrer, actor puertorican (m. 1992)
1923: Larry Storch, actor american
1923: Joseph Weizenbaum, om de știință în calculatoare născut german
1924: Ron Moody, actor englez
1926: Evelyn Lear, soprană americană
1926: Soupy Sales, comedian american
1928: Manole Marcus, regizor român de film (m.1994)
1931: Bill Graham, promotor german de muzică (m. 1991)
1933: Charles Osgood, jurnalist și comentator american
1933: Roy Kinnear, actor englez (m. 1988)
1934: Alexandra Ripley, scriitor american (m. 2004)
1935: Elvis Presley, cântăreț și chitarist american, supranumit “regele rock-ului” (m.16 august 1977)
Născut în Tupelo, Mississippi, cantaretul si actorul american Elvis Presley a inceput sa cante mai intai in biserica si a invatat sa cante la chitara ascultand blues si muzica country. A devenit o figură legendară a rock’n’roll-ului.
1937: Shirley Bassey, cântăreață galeză de jazz
1941: Graham Chapman, comedian britanic (m. 1989)
1941: Boris Vallejo, grafician peruvian
1942: Yvette Mimieux, actriță americană
1944: Terry Brooks, scriitor american
1946: Robby Krieger, muzician american (The Doors)
1947: David Bowie, muzician și actor englez
1954: Lucian Vasiliu, scriitor român
1966: Andrew Wood, muzician american (m. 1990)
1967: Michelle Forbes, actriță americană
1969: R. Kelly, cântăreț american
1973: Mark Knight, creator de jocuri video englez, designer de sunet și cântăreț la vioară electrică
1977: Amber Benson, actriță americană
1985: Rachael Lampa, cântăreț american
1986: Jaclyn Linetsky, actriță canadiană (m. 2003)