Aniversari 4 aprilie
1914: Marguerite Duras, romanciera, dramaturg, regizoare de film si scenarista franceză (d. 1996)
Marguerite Duras, pseudonimul literar al lui Marguerite Donnadieu, 4 apr. 1914 – 3 mar. 1996, romancier, scenarist, dramaturg și regizor de film francez, cunoscută internațional pentru scenariile ei pentru Hiroshima, dragostea mea, Hiroshima mon amour, 1959 și India Song, Cântecul Indiei, 1975. Romanul Amantul, 1984 (film, The Lover, 1992) a câștigat prestigiosul Prix Goncourt în 1984.
Duras s-a născut la Gia Dinh, Cochinchina (Vietnam), aproape de Saigon, în fosta Indochina Franceză, Vietnamul de azi, dar a trăit și a activat toată viața în Franța, unde va reveni la vârsta de 13 ani, în 1927.
Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Indochina, dar la vârsta de 13 ani s-a mutat în Franța pentru a studia la Universitatea din Paris, Sorbona, de la care a primit licențe în drept și politică. După ce a studiat matematica, științele politice și dreptul, a cunoscut o prodigioasă carieră de romancieră.
S-a identificat cu cauzele de stânga și timp de 10 ani a fost membră a Partidului Comunist. A început să scrie în 1942. Stăvilar la Pacific, Un Barrage contre le Pacifique, 1950, al treilea roman publicat și primul său succes, tratează, parțial autobiografic, despre o familie franceză săracă din Indochina. Următoarele sale succese, Marinarul din Gibraltar, Le Marin de Gibraltar, 1952 și Moderato cantabile, 1958, au fost mai lirice, mai complexe și mai dedicate dialogului.
Acest splendid instinct al dialogului a determinat-o pe Duras să producă scenariul original pentru filmul Hiroshima mon amour, apreciat de critici, în regia lui Alain Resnais, despre o scurtă aventură de dragoste în Hiroshima de după război între un om de afaceri japonez și o actriță franceză.
Duras a regizat și a scris adaptarea filmului din 1975 a piesei sale India Song, care oferă o portretizare statică și plină de spirit a soției ambasadorului francez la Calcutta și a mai multor iubiți ai săi. Unele dintre scenariile ei erau adaptări ale propriilor romane și nuvele.
Duras a apelat în mod regulat la un mod mai abstract și sintetic, cu mai puține personaje, mai puțină intrigă și narațiune și mai puține dintre celelalte elemente ale ficțiunii tradiționale; numele ei a fost chiar asociat cu mișcarea Noul roman deși a negat o astfel de legătură.
Povestea semiautobiografică Amantul, povestea de dragoste a unei adolescente franceze cu un bărbat chinez cu 12 ani mai în vârsta decât ea, a fost revizuită în romanul Amantul din China de Nord, 1991.
186: Caracalla, împărat roman (211-217) (d. 217)
Marcus Aurelius Antoninus, cunoscut sub numele de Caracalla, a fost împărat roman din dinastia Severilor, din 211 până în 217.
A fost supranumit Caracalla de la mantaua celtica, purtata în Galia, pe care se presupune ca a introdus-o in vestimentatie. A domnit impreuna cu tatal sau, Septimius Severus, de origine nord-africana, pana in 211 e.n. Pentru a ramane unicul mostenitor al tronului si pentru a-si asigura domnia, i-a ucis pe fratele sau, Geta, si pe multi dintre prietenii acestuia (cca. 20 000 de partizani ai lui Geta).
Caracalla a continuat politica tatalui sau de întărire a autorității imperiale, având, ca principal sprijin, armata. Sursele istorice referitoare la Caracalla afirma ca isi neglija sarcinile legate de conducerea imperiului, delegandu-o uneori pe mama sa pentru rezolvarea acestora. A construit bai publice uriase la Roma, care s-au pastrat pana in zilele noastre. A acordat cetatenie romana tuturor locuitorilor liberi ai imperiului. In schimb, s-a dovedit a fi de ocruzime excesiva, fata de toti opozantii sai, masacrand germani, parti si alexandrini. A fost ucis de prefectul pretorienilor, fiind considerat unul dintre cei mai sangerosi tirani ai Romei, domnia lui contribuind la decaderea imperiului.
1819: Maria a II-a, regină a Portugaliei (d. 1853)
1821: Linus Yale, Jr., inginer mecanic si inventator american
A inventat incuietoarea cu cilindru, sau incuietoarea Yale, introdusa in 1851, primul sistem ce utiliza o cheie mica si plată in locul cheilor traditionale. Acest sistem se va raspandi in intreaga lume incepand din 1860.
In 1851, Yale a inventat ceea ce el a denumit Yale Magic Infallible Bank Lock, incuietoarea pentru seifuri. A doua mare inventie a lui Yale a avut loc în jurul anului 1863, denumita Yale’s Magic Infallible Safe/Door Lock, incuietoarea pentru usi.
1823: William Siemens, (pe numele real Karl Wilhelm Siemens), inventator si inginer britanic de origine germana
A emigrat in Marea Britanie in 1844, iar in 1861 a patentat cuptorul cu vatra deschisa care, in curand, avea sa fie folosit pe scara larga in turnarea otelului, inlocuind vechiul procedeu Bessemer. Ulterior, a condus filiala engleză a companiei Siemens & Halske. A obţinut cetăţenia britanică în 1859.
Si-a castigat reputatia si averea datorita fabricarii pe cale industriala a cablurilor de otel si de instalare a telegrafului. A fost unul dintre principalii responsabili ai companiei care a reusit sa monteze primul cablu telegrafic transatlantic (1866). Cei trei frati ai sai, au fost, de asemenea, ingineri si industriasi eminenti. A fost înnobilat cu titlul de cavaler în 1883.
1826: Zenobe Gramme, inginer electrician si inventator belgian
Inca din copilarie, Zenobe Gramme a fost foarte atras de bricolaj şi mai ales de tamplaria manuala. Prin urmare, va urma cursurile unei mici şcoli industriale. S-a mutat la Paris în 1856, lucrand ca tâmplar-modelator la compania “Alianta”, specializată în construcţia de echipamente electrice. În 1867, a obtinut un brevet pentru mai multe dispozitive destinate perfectionarii maşinilor de curent alternativ.
În 1868 a construit primul dinam, generatorul de curent continuu, denumit maşina Gramme, punctul de plecare pentru industria electrotehnică moderna. În 1870, a depus o cerere de brevet ce conţinea teoria “maşinii magneto-electrice producătoare de curent continuu”. In 1873, Zenobe Gramme si Hippolyte Fontaine au descoperit, în mod accidental, faptul ca dispozitivul putea fi inversat, rotindu-se cand era conectat la o sursa de curent continuu. Astfel, masina Gramme a devenit primul motor electric puternic.
1868: Philippa Fawcett, matematiciana britanica si specialista in teoria educatiei (d. 10 iun. 1948)
Philippa Garrett Fawcett a fost fiica sufragetei Millicent Fawcett şi a lui Henry Fawcett, profesor de economie politică la Universitatea din Cambridge, director general al poştelor în guvernul Gladstone si membru al Parlamentului. Mătuşa sa a fost Elizabeth Garrett Anderson, primul doctor in fizica britanic.
Philippa a studiat la Newnham College, la Cambridge, colegiu cofondat de mama ei, si în 1890 a fost prima femeie sef de promotie in matematica. Ea a obtinut cel mai mare punctaj la examenele Mathematical Tripos de la Cambridge. Rezultatele au fost întotdeauna extrem de mediatizate, cele mai mari punctaje primind ovatii. Punctajul ei a fost cu 13 la suta mai mare decât al doilea clasat, dar, cum in acea perioada doar bărbaţii erau promovati, nu a obtinut titlul de Senior Wrangler rezervat celui mai strălucit student în matematică, femeile figurand pe liste separate. Atunci când lista femeilor a fost anunţata, Fawcett a fost descrisa ca fiind “mai sus de Senior Wrangler”.
Femeilor li s-a permis să sustina examenele Tripos din 1881, după ce Charlotte Angas Scott a fost clasata, in mod neoficial, a opta Wrangler. Venind în mijlocul mişcării sufragetelor, actiunile curajoase ale lui Fawcett au adunat reportaje media din toată lumea, stimulând discuţii cu privire la capacităţile şi drepturile femeilor.
Timp de mai mulţi ani, intre 1902 – 1905, a lucrat în Africa de Sud la înfiinţarea de şcoli, înainte de a se întoarce în Anglia pentru a ocupa un post în administraţia învăţământului de la Consiliul Comitatului Londrei (London County Council, LCC).
1884: Isoroku Yamamoto, amiral japonez
Personalitate marcanta a celui de-Al Doilea Razboi Mondial, comandantul fortelor navale japoneze în prima parte a campaniei din Pacific. Acesta a organizat şi condus atacul surpriză de la Pearl Harbor. Considerat, în general, un strateg stralucit, cu o acuta viziune (a prezis faptul că superioritatea japonezilor va dura doar intre şase luni pana la un an, în bătălia din Pacific, si, intr-adevar, batalia din Midway Pacific, la şase luni după Pearl Harbor, a fost punctul de cotitură). Loialitatea sa faţă de imperiu a fost de neclintit în ciuda percepţiei clare cu privire la rezultatul tragic al ambiţiilor japoneze în Pacific.
1895: Arthur Murray
Profesor de dans şi fondator al lanţului de şcoli care îi poartă numele. A deschis primul sau studio de dans când avea 18 ani. În 1950, a gazduit un show TV de dans. Când a vândut afacerea, în anul 1964, şcoala sa avea nu mai putin de 500 de studiouri.
1915: Vasile Florescu, teoretician, critic literar român (d. 1982)
1922: Elmer Bernstein, compozitor de muzica de film si dirijor american
Într-o carieră care a durat cincizeci de ani, a compus muzica pentru sute de productii de film si televiziune. Lucrarile sale cele mai populare includ coloanele sonore ale filmelor: The Ten Commandments, The Magnificent Seven, Far From Heaven, Trading Places,The Great Escape, To Kill a Mockingbird, Ghostbusters, The Age of Innocence, cat si coloana sonora a unui film pentru televiziune, The Making Of A President.
A primit un Oscar pentru cea mai buna coloana sonora, în 1968, pentru Thoroughly Modern Millie. A fost nominalizat la Oscar de paisprezece ori, a câştigat două Globuri de Aur şi a fost nominalizat pentru doua premii Grammy.
1928: Maya Angelou, poetă americană, memorialistă și actriță americană (d. 2014)
Maya Angelou, nume original Marguerite Annie Johnson, 4 apr. 1928 – 28 mai 2014, poetă americană, memorialistă și actriță ale cărei volume autobiografice explorează temele opresiunii economice, rasiale și sexuale.
Deși născută în St. Louis, Missouri, SUA, Angelou și-a petrecut o mare parte din copilărie în grija bunicii paterne în Stamps, Arkansas. Când nu împlinise încă opt ani, a fost abuzată de iubitul mamei sale și a spus despre acest lucru, după care acesta a fost ucis; secvența traumatică a evenimentelor a lăsat-o aproape complet mută timp de câțiva ani.
Această viață timpurie este punctul central al primei sale lucrări autobiografice, Știu de ce cântă pasărea în colivie, 1969 (film TV, 1979), care a câștigat aprecieri critice și o nominalizare la Premiul Național al Cărții. Volumele autobiografice ulterioare includ Adunați-vă împreună în numele meu, 1974), Cântând și dansând și distrându-mă ca de Crăciun, 1976, Inima unei femei, 1981, Toți copiii Domnului au nevoie de pantofi de călătorie, 1986, Un cântec înălțat până la cer, 2002 și Mami & Eu & Mami, 2013.
În 1940, Angelou s-a mutat împreună cu mama ei la San Francisco și a lucrat cu intermitențe pe post de chelneriță, doamnă de companie, bucătar și dansatoare. Ca dansatoare și-a asumat numele profesional.
Mutându-se la New York la sfârșitul anilor 1950, Angelou a găsit încurajări pentru talentele sale literare la Harlem Writers’ Guild. Cam în același timp, Angelou a obținut un rol important într-o producție sponsorizată de Departamentul de Stat al operei populare Porgy and Bess a lui George Gershwin; cu această trupă a făcut turnee în 22 de țări din Europa și Africa.
De asemenea, a studiat dansul cu Martha Graham și Pearl Primus. În 1961 a interpretat un rol în piesa Negrii a lui Jean Genet. În același an a fost convinsă de un disident sud-african cu care s-a căsătorit pentru scurt timp să se mute la Cairo, unde a lucrat pentru Arab Observer. Ulterior s-a mutat în Ghana și a lucrat la The African Review.
Angelou s-a întors în California în 1966 și a scris Black, Blues, Black (difuzat în 1968), un serial de televiziune în 10 părți despre rolul culturii africane în viața americană.
În calitate de scenaristă a filmului Georgia, Georgia, 1972, a devenit una dintre primele femei afro-americane care au produs un scenariu pentru un lungmetraj. De asemenea, a jucat în filme precum Justiție poetică (Poetic Justice), 1993 și Cum se face o plapumă americană (How to Make an American Quilt), 1995 și a apărut în mai multe producții de televiziune, inclusiv în miniseria Rădăcini (Roots), 1977.
Angelou a primit o nominalizare la premiul Tony pentru interpretarea sa în Uită-te în altă parte (Look Away), 1973, în ciuda faptului că piesa s-a închis pe Broadway după o singură reprezentație. În 1998 a debutat în regie cu Jos în Deltă (Down in the Delta), 1998).
Documentarul Maya Angelou și Totuși mă ridic (Maya Angelou and Still I Rise), 2016 descrie viața ei prin interviuri cu Angelou și cu intimii și admiratorii ei. Filmul evocă portretul acestei activiste care este și dansatoare, parcurgând diferitele etape ale vieții ei. În spatele camerei, se aflau doi prieteni ai lui Maya Angelou care au reușit să înțeleagă mai bine intimitatea ei pentru a descoperi această încarnare feminină a păcii.
Poezia lui Angelou, colectată în volume precum Dă-mi doar niște apă rece înainte să mooor (Just Give Me a Cool Drink of Water ‘fore I Diiie), 1971, Și touși mă ridic (And Still I Rise), 1978, Acum Sheba cântă cântecul (Now Sheba Sings the Song), 1987 și Nu voi fi mișcat[ (I Shall Not Be Moved), 1990, s-a bazat puternic pe istoria sa personală, dar a folosit punctele de vedere ale diverselor persoane.
De asemenea, a scris o carte de meditații, Nu aș lua nimic pentru călătoria mea acum, Wouldn’t Take Nothing for My Journey Now, 1993 și cărți pentru copii care includ Casa mea pictată, Puiul meu prietenos și eu (1994), Viața nu mă sperie (1998) și seria Maya’s World, care a fost publicată în 2004–2005 și conținea povești ale copiilor din diferite părți ale lumii. Angelou a oferit femeilor sfaturi încărcate de anecdote în Scrisoare către fiica mea, Letter to My Daughter, 2008, deși singurul ei copil biologic era bărbat.
În 1981, Angelou, numită adesea „Dr. Angelou”, în ciuda lipsei de studii universitare, a devenit profesor de studii americane la Universitatea Wake Forest, Winston-Salem, Carolina de Nord.
Printre numeroase onoruri a fost invitată să compună și să citească o poezie, Pe pulsul dimineții, On the Pulse of Morning, cu ocazia depunerii jurământului de inaugurare a președinției lui Bill Clinton în 1993.
A sărbătorit a 50-a aniversare a Națiunilor Unite prin poezia Un adevăr curajos și uimitor, A Brave and Startling Truth, 1995 și l-a elogiat pe Nelson Mandela în poezia Ziua lui s-a terminat, His Day Is Done, 2013, care a fost comandată de Departamentul de Stat al SUA și a fost făcută publică în urma morții liderului sud-african. În 2011, Angelou a primit Medalia prezidențială pentru libertate.
1931: Petru Anghel, poet român
1932: Andrei Tarkovsky, regizor, actor și scriitor rus. (d. 1986)
A fost fiul unui poet si a studiat la Scoala Sovietica de Film. Nascandu-se și profesand intr-un regim opresiv, Tarkovski s-a confruntat cu numeroase piedici de-a lungul carierei sale, care s-a limitat la 7 filme și cateva scurt-metraje, în 27 de ani.
Primul sau film de lung-metraj, Copilaria lui Ivan, a fost foarte apreciat. Preocuparile sale religioase si estetice s-au resimtit in filmul Andrei Rubliov, 1966, despre un pictor de icoane medievale confruntat cu brutalitatea razboiului. Filmele ulterioare se remarca prin imagini vizuale socante, tonul vizionar si lipsa intrigii traditionale: Solaris, 1972, Oglinda, 1975 si Calauza, 1978.
Cu toate că Tarkovski nu-si recunoastea intentia, cateva din filmele sale – Andrei Rubliov, Oglinda (film), Călăuza – conțin idei privite cu ostilitate de Uniunea Sovietică. Intrucat autoritatile vremii au interzis difuzarea filmelor sale in tara, in 1984, dupa ce a turnat filmul Nostalgia, 1983, a cerut azil politic in Occident. Aici, a turnat ultimul sau film, Sacrificiul, 1986.
A jucat un rol important în dezvoltarea cinematografiei moderne prin viziunea sa poetică și studiul asupra timpului în film (dezvoltat teoretic în cartea sa, Sculpting in Time), fiind unul dintre cei mai influenti cineaști ai erei sovietice și ai întregii istorii a cinematografiei.
1932: Anthony Perkins, actor american de teatru și film (d. 1992)
A jucat in tinerete in filmul Va place Brahms?, adaptare cinematografica dupa romanul lui Françoise Sagan. Rolul psihopatului Norman Bates, din filmul Psycho de Alfred Hitchcock l-a facut celebru.
A scris scenariul filmului The Last of Sheila, în 1973. A regizat filmele: Lucky Stiff (1988) si Psycho III (1986). A fost nominalizat la Oscar pentru rolul din filmul Friendly Persuasion (1956).
1933: Ștefan Tapalagă, actor român de teatru și film (d. 1994)
1938: Aristide Buhoiu, realizator TV, scriitor român (d. 2006)
1941: Viorel Savin, dramaturg și critic literar român
1979: Heath Ledger, actor australian (d. 2008)