28 Noiembrie

1907: Alberto Moravia, jurnalist și prozator italian (d. 1990)

Moravia a fost unul din cei mai de seamă romancieri italieni ai secolului XX. A scris și teatru, a fost eseist, jurnalist și un important lider al intelectualilor de stânga din Italia.

Alberto Moravia, pseudonimul literar al lui Alberto Pincherle, 28. Nov. 1907 – 26 sept. 1990, s-a născut într-o familie evreiască bogată, tatăl său fiind arhitect, de origine venețiană și de credință evreiască, iar mama, de origine dalmată, într-o familie cu patru copii.

Tuberculoza osoasă l-a împiedicat să-și termine studiile și l-a imobilizat la pat, timp de opt ani, obligându-l să se trateze în sanatorii timp de doi ani. Acest lucru îl va afecta profund. În această perioadă, a citit Shakespeare, Molière, Goldoni, Marcel Proust, Arthur Rimbaud, Joyce, Mallarmé, Dostoievski.

În 1929, la vârsta de 18 ani, a scris primul său roman, Indiferenții, în sanatoriul din Bressanone, în nordul Italiei, care denunță dificultatea individului de a se integra într-o lume dominată de bani și plăceri.

Lucrarea a fost publicată cu numele real al autorului. Este un roman existențialist, avant la lettre, care va rămâne cea mai izbitoare referință ideologică și literară a operei lui Moravia. Cartea a obținut un succes controversat datorită descrierii dure și dezamăgite a burgheziei romane. Din acest moment, autorul va scrie cu „regularitate birocratică” o operă abundentă.

Din 1930, a stat la Londra, Paris, New York și a vizitat China, Grecia, Germania și Mexic. După propria mărturisire, călătorea pentru a scăpa de atmosfera înăbușitoare a fascismului. În Italia, semna articole de presă (ziare și reviste). Antifascismul său net l-a făcut să devină suspect, iar originile evreiești ale tatălui au contribuit la precaritatea situației sale.

În 1952, operele sale au fost cenzurate de fasciștii lui Benito Mussolini și incluse în lista cărților înterzise, în Index Librorum Prohibitorum de la Vatican.

Se remarcă înclinația sa pentru analiza morală și radiografia conduitei umane surprinse în dezorientare și indiferență, făcând concesii personajelor, expresii ale egoismului dur și cinismului crud, atât în viața politică și în cea socială, cât și în raporturile matrimoniale, în care instinctul prevalează, într-o interpretare adesea freudistă asupra intelectului.

Moravia este cunoscută mai ales pentru romanul său de debut, Indiferenții, 1929, și pentru romanul antifascist Conformistul, ecranizat cu același titlu, în 1970, în regia lui Bernardo Bertolucci.

Alte romane ale sale adaptate pentru cinematografie sunt Agostino, ecranizat cu același titlu de Mauro Bolognini în 1962; O fantomă la amiază sau Disprețul, ecranizat de Jean-Luc Godard cu numele Disprețul, 1963); Plictiseala, ecranizat cu același titlu de Damiano Damiani, în 1963, și lansat în SUA sub numele de The Empty Canvas, în 1964, și Ciociara, ecranizat de Vittorio De Sica cu numele Două femei, 1960. O altă versiune a filmului Plictiseala a fost ecranizată de Cédric Kahn, în 1998.

Tehnica cinematografică a ecranizării romanelor sale este de o obiectivitate complexă, imediată, desfășurată pe mai multe planuri, pe un stil predominant intelectualist, cu accente ironice.

Moravia a remarcat odată faptul că cele mai importante fapte ale vieții sale au fost boala sa, o infecție tuberculoasă a oaselor, care l-a imobilizat la un pat timp de opt ani și fascismul, deoarece ambele l-au făcut să sufere și l-au determinat să facă lucruri pe care altfel nu le-ar fi făcut.

„Ceea ce suntem forțați să facem ne formează caracterul, nu ceea ce facem prin propria noastră voință.” Moravia era ateu.

Scrierea sa a fost marcată de stilul său realist, rece, precis, care descrie adesea starea burgheziei. Acest gen de scriere era înrădăcinat în tradiția narațiunii din secolul al XIX-lea, susținută de o înaltă conștientizare socială și culturală.

Moravia credea că scriitorii ar trebui, dacă ar reprezenta realitatea, „să își asume o poziție morală, o atitudine politică, socială și filosofică clar concepută”, dar și că, în cele din urmă, „Un scriitor supraviețuiește în ciuda credințelor sale”.

Între 1959 și 1962 Moravia a fost președinte al PEN International, asociația mondială a scriitorilor.

***

Index este denumirea scurtă sub care este cunoscută o listă de cărți și autori, denumită, în latină Index librorum prohibitorum (Index de cărți interzise). Aceasta s-a publicat în 1559, la inițiativa Inchiziției, sub pontificatul lui Paul al IV-lea și a fost confirmată de Conciliul de la Trento din 1564.

Indexul era registrul Bisericii Catolice, în care erau înscrise toate cărțile considerate dăunătoare sau eretice, pentru că vin în contradicție cu dogmele bisericești. Cărțile aflate în Index nu puteau fi citite de către supușii Sfântului Scaun.

Mai mult…

1489: Margareta Tudor, soția regelui Iacob al IV-lea al Scoției (d. 1541)

1632: Jean-Baptiste Lully, compozitor francez de origine italiană (d. 1687)

1757: William Blake, pictor, poet romantic englez (d. 1827)

1820: Friedrich Engels, filosof și teoretician al socialismului științific (d. 1895)

1829: Anton Rubinstein, compozitor, pianist rus (d. 1894)

1837: John Wesley Hyatt, inventator american cu un palmares de peste 200 de invenţii.

1857: Alfonso al XII-lea, rege al Spaniei (d. 1885)

1863: Eremia Grigorescu, general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești, ministru de război (d. 1919)

1874: Jean Bart (Eugeniu P. Botez), scriitor român (d. 1933)

1880: Andrei Rădulescu, istoric și jurist, membru și președinte al Academiei Române (d. 1959)

1880: Alexandr Blok, poet rus (d. 1921)

1881: Stefan Zweig, poet, scriitor austriac (d. 1942)

1908: Claude Lévi-Strauss, antropolog francez (d. 2009)

1912: Colea Răutu, actor român de teatru și film (d. 2008)

1948: Mariana Nicolesco, soprană română

S-a nascut pe 28 noiembrie 1948, în comuna Găujani, județul Giurgiu. A terminat Școala de Muzică din Brașov cu Concertul pentru vioară de Bruch, s-a înscris la Secția Canto a Conservatorului din Cluj și a dobândit prin concurs o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti și cu Elisabeth Schwarzkopf.

Câștigă în 1972 Concursul Internațional Voci Rossiniane organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană RAI. Invitată de dirijorul american Thomas Schippers să debuteze la Cincinnatti în rolul Mimi din La Bohème de Puccini, începe cariera internațională.

A cântat pe cele mai renumite scene ale lumii, începând cu Teatro alla Scala din Milano, unde a debutat în premiera mondială a operei La Vera Storia de Luciano Berio (1982), și unde apare apoi în numeroase noi puneri în scenă, recitaluri și concerte, ca și la Metropolitan Opera din New York cu „La Traviata” de Verdi (1978).

1950: Russell Alan Hulse, fizician american

1954: Traian Coșovei, scriitor român

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.