30 Martie

1853: Vincent Van Gogh, pictor olandez (d. 1890)

La varsta de 16 ani, a intrat ucenic pe langa negustorii de obiecte de arta din Haga, in filialele de la Londra si Paris, timp de 3 ani, intre 1873 si 1876. A incercat sa devina misionar si sa urmeze studii teologice, dar se va razgandi si va urma studii de desen la Academia din Bruxelles. Se stabileste la Haga, in 1881, unde va lucra cu un pictor peisagist olandez, Anton Mauve. Temele picturilor sale se vor axa pe trei subiecte mari: natura moarta, peisaje si portrete.

A frecventat pentru scurt timp cursurile Academiei din Anvers, pictand acuarele şi tablouri in ulei, apoi se va alatura fratelui sau, Theo, la Paris, pentru a face negot cu obiecte de arta. In aceasta perioada, i-a cunoscut pe Camille Pissarro,Toulouse-Lautrec, Paul Gaugain si alti pictori impresionisti si postimpresionisti. In vara anului 1887, picta deja in culori pure, cu tuse scurte, aproape pointilistic, iar la inceputul lui 1888 se cristalizase deja stilul postimpresionist.

Va pleca in sud-estul Frantei, la Arles, in februarie 1888, si timp de un an picturile sale vor fi alcatuite din pomi infloriti, peisaje citadine, autoportrete, portrete ale prietenilor, interioare si exterioare de case, floarea-soarelui si peisaje din natura. Vincent visa la o comunitate de artişti care-si unesc frăţeşte experienţele şi cercetarile: in “casa galbena” pe care a cumpărat-o, Gauguin a venit să i se alăture în acest scop.Timp de doua luni, Van Gogh si Gauguin au lucrat impreuna, influentandu-se reciproc, dar prietenia lor se va destrama, datorita viziunilor lor foarte diferite.

In cariera sa artistica de aproape 10 ani, a realizat peste 800 de picturi si 700 de desene, dar din lucrarile sale a vandut doar una singura in timpul vietii. Opera sa a avut o mare influenta asupra picturii moderne, fiind considerat cel mai mare pictor de la Rembrandt incoace.

1135: Moise Maimonide, filosof, jurist, medic si teolog spaniol de origine evreiasca din Evul Mediu (d. 1204)

Maimonide s-a născut în Spania (Córdoba, Andaluzia) si s-a stabilit în Egipt. Este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon (sau cu anagrama inițialelor: RaMBaM), iar în limba arabă ca Abu Imran Musa ibn ‘Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili.

Este considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei. A fost nevoit sa-si practice credinta in secret, dupa ce secta islamica revolutionara si fanatica a Almohazilor a capturat Córdoba. Pentru a capata libertate religioasa s-a stabilit in Egipt, 1165, unde a devenit cunoscut pentru competenta sa medicala si a fost numit medic la curtea sultanului Saladin.

Prima mare lucrare a lui Maimonide, inceputa la varsta de 23 de ani si definitivata zece ani mai tarziu, a fost un comentariu in limba araba la culegerea de legi misna. Printre alte scrieri se numara un monumental cod de legi iudaice, numit Mishne Torah, in ebraica, si o lucrare clasica de filosofie religioasa, Ghidul celor neincrezatori, (cca. 1190), scrisa in araba, influentata de invataturile lui Aristotel si in care face apel la o interpretare mai rationala a religiei iudaice, incercand sa impace stiinta, filosofia si religia. El propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu, relevată în Tora, si cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie.

A exercitat o mare influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din Iudaism și Creștinism până în secolul al XVIII-lea. Este considerat cea mai mare figura a intelectualitatii iudaice medievale.

1326: Ivan al II-lea al Rusiei, Mare Duce al Moscovei (d. 1359)

1432: Mahomed al II-lea, sultan otoman (d. 1481)

1633: Miron Costin, cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea (d. 1691)

1674: Jethro Tull, agronom englez

Mai mult…

1739: Maria Josepha de Bavaria, soția lui Iosif al II-lea, Împărat Roman (d. 1767)

1746: Francisco de Goya y Lucientes, pictor si gravor spaniol (d. 1828)

A studiat in Zaragoza cu un artist local format la Napoli. Ulterior, la Madrid, a fost elev al pictorului curtii regale, Francisco Bayeu. A plecat pentru scurt timp in Italia pentru a-si continua studiile. Prima sa comanda importanta va fi pentru frescele unei catedrale, stilul sau inscriindu-se in baroc-rococo, la moda pe atunci in Spania, influentat de marele pictor venetian Giovanni Battista Tiepolo, aflat in Madrid pentru realizarea unor comenzi.

Intre 1779 şi 1819, Goya a trait la Madrid. În 1783 a intrat în serviciul lui Don Luis, fratele viitorului rege, făcându-i mai multe portrete de familie, inclusiv tabloul Familia lui Don Luis (1784).

În 1788, venirea la putere a lui Carlos IV si a sotiei sale, Marie-Louise (pentru care pictorul a lucrat incepand din 1775) a consolidat poziţia lui Goya la Curtea regala, ceea ce i-a permis sa acceada la titlul de pictor oficial in anul ce va urma. Ani de-a rândul, Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Aici, Goya s-a integrat în cercurile elitei intelectuale (Ilustrados), intelectuali progresisti influenţaţi de ideile iluminismului.

Cu toate acestea, nelinistea regelui vizavi de ideile Revoluţiei Franceze din 1789 (inclusiv Goya şi prietenii săi ii impartaseau unele idei), a provocat caderea in dizgratie a grupului Ilustrados in 1790: Cabarrus a fost arestat, Jovellanos a fost forţat să plece în exil, iar Goya a fost indepartat temporar de la Curte.

Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui sarcastic, demascator, nu ierta pe nimeni.

În creația lui, drumurile artei și ale frumuseții s-au separat, temele pictate necesitau alte categorii estetice, incluzând și urâtul, grotescul, insuportabilul. Privirea artistului transformă oroarea realității în opere pline de dramatism și cruzime, in spiritul titlului unuia dintre tablourile sale “Somnul ratiunii zamisleste monstri”.

Goya afirma ca a avut trei maestri: Diego Velázquez, Rembrandt si mai presus de toate, natura. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punctul de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă.

1811: Robert Wilhelm Bunsen chimist german (d. 1899)

1837: Alexandru Șuțu, medic psihiatru român (d. 1919)

1844: Paul Verlaine, poet liric francez (d. 1896)

A fost initial unul dintre poetii parnasieni. Primele sale volume, Poeme saturniene, 1866, Petreceri galante, 1869, Cantecul cel bun, 1870 si Romante fara cuvinte, 1874, ilustreaza lirismul intens si muzicalitatea care vor marca intreaga sa creatie.

După o copilărie petrecuta în Metz, a studiat la Paris şi a lucrat un timp la Primărie. A frecventat saloanele şi cafenelele literare ale capitalei, întâlnind mulţi poeţi celebri in epoca. Aceste întâlniri l-au incitat să compună si el versuri. Verlaine era un personaj timid, iar acest punct slab va fi agravat de decesele din familie, care-l vor indemna sa caute temporar uitarea si consolarea in alcool.

Verlaine este probabil autorul Artei poetice adoptata in 1882 de poetii simbolisti, fiind privit de simboliștii francezi ca lider al curentului. A dus o viață de boem, de “poet damnat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Volumul sau Poetii blestemati, 1884, cuprinde scurte studii biografice a sase poeti, printre care Stephane Mallarmé si Rimbaud.

Versurile de început, Poeme saturniene, 1866, cu reminiscențe parnasiene si influente  baudelairiene, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: Romanțe fără cuvinte, 1874, considerat cel mai valoros, Înțelepciune, 1881, Odinioară și altădată, 1885, Iubire, 1888, Elegii, 1893, etc.

Verlaine afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din Arta poetică,1855, notele caracteristice ale esteticii simbolismului: “Muzica înainte de toate”; “Sucește gâtul elocinței”; “Nuanță, nicidecum culoare”.

Este considerat al treilea membru important al curentului decadent, dupa Charles Baudelaire si Mallarmé

1874: Nicolae Rădescu, prim–ministru al României (1944-1945) (d. 1953)

1880: Sean O’Casey, dramaturg, poet si prozator irlandez, s-a nascut la Dublin si a decedat pe 24 septembrie 1964 in Torquay, Anglia

1894: Serghei Iliușin, constructor rus de avioane (d. 1977)

1895: Nikolai Bulganin, premier al Uniunii Sovietice (d. 1975)

1901: Grigore Scorpan, filolog și istoric literar român (d. 1953)

1913: Marcu Botzan, inginer agronom român

1914: George Hanganu, istoric literar și comparatist român (d. 1994)

1923: Viorel Cosma, muzicolog, critic muzical și lexicograf român

1929: Magda Ianculescu, soprană română (d. 1995)

1937: Warren Beatty, actor, regizor, scenarist și producător american

1938: Tudor Ghideanu, filosof și eseist român

1945: Eric Clapton, muzician, chitarist, cântăreț și compozitor britanic de muzică blues

Eric Patrick Clapton, zis si Slowhand, laureat al premiilor Grammy, este considerat de critici și de fanii săi drept unul dintre cei mai mari chitariști ai tuturor timpurilor.

In 1963, Clapton a intrat în prima trupa profesionista,  “Yardbirds”. La acea vreme, era un chitarist mai mult decat talentat. În februarie 1965, discul de 45 de turatii For Your Love obtine un succes răsunător. Clapton a decis să renunţe la trupa Yardbirds, in care nu simţea confortabil si pe care o gasea prea “comerciala”.

Crearea grupului “Cream” a fost însoţita de o publicitate mediatica fără precedent; numeroase declaraţii din anturajul celor trei muzicieni au evidenţiat reunirea celor trei staruri. Supergrupul a înregistrat trei albume: Fresh Cream, Disraeli Gears şi Wheels Of Fire. În martie 1969 un nou album, Goodbye Cream, a fost lansat în timp ce grupul se desfiintase.

Lansandu-se solo, aparand in spectacole alaturi de alte grupuri şi cu fostul Beatles, George Harrison, cariera lui  Eric Clapton continuă. A obtinut 16 premii Grammy. Si-a castigat un loc unic in Rock and Roll Hall of Fame, fiind de trei ori consacrat in lumea muzicii: alaturi de The Yardbirds, în 1992, pentru Cream, în 1993 şi pentru întreaga sa carieră solo, in 2000.

1950: Robbie Coltrane, actor britanic

1956: Theo Breuer, scriitor german

1962: MC Hammer (Stanley Kirk Burrell), cântăreț de muzică rapp și actor american

1964: Carmen Poenaru, pictoriță română

1964: Tracy Chapman, cântăreță americană

1968: Céline Dion, cântăreață canadiană, solistă vocală pop-rock

1976: Mark McClelland, fondatorul trupei Snow Patrol

1979: Norah Jones, vocalistă și compozitoare americană

1979: Simon Webbe, membru al trupei Blue

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.