Aniversari 8 iulie
1621: Jean de La Fontaine, scriitor și poet francez (d. 1695)
Jean de La Fontaine a marcat istoria cu fabulele sale. Opera sa ocupă un loc special în moștenirea culturală franceză și anumite precepte au intrat în înțelepciunea populară. Dar ca bărbat, era un tată și un soț lamentabil…
Născut în Château-Thierry, în zona rurală a Picardiei, pe 8 iulie 1621, Jean de La Fontaine a crescut fiind pasionat de citirea lucrărilor antice. După facultate, a petrecut 18 luni la Oratoriu, începând din 1641. Cu toate acestea, nefiind interesat de studiile religioase, a preferat să studieze dreptul la Paris și a obținut diploma în drept în 1649.
În paralel cu studiile, a frecventat un salon al tinerilor pasionați de literatură, „cavalerii mesei rotunde” și a compus primele versuri. În 1653, soția sa Marie Héricart, cu care se căsătorise în 1647, i-a născut un fiu, Charles. Madame de La Fontaine era o femeie cultă care, ca și soțul ei, frecventa un salon literar.
Operele lui Jean de La Fontaine
În 1654, La Fontaine a publicat prima sa comedie: Eunucul, adaptare după poetul latin Terențiu. Moartea tatălui său în 1658 l-a lăsat într-o situație financiară incomodă, ceea ce l-a determinat să caute un protector. L-a găsit în persoana lui Nicolas Fouquet, superintendent al finanțelor pentru care a compus mai multe lucrări printre care balade, sonete și eroicul poem Adonis în 1658. Poetul frecventa atunci societăți prețioase și a cunoscut alți mari artiști printre care Charles Perrault și Moliere. Locuia între Paris și Château-Thierry, orașul său natal, unde deținea în special funcția de director particular al apelor și pădurilor.
Când Fouquet a căzut în dizgrație în 1661, La Fontaine i-a rămas fidel și l-a apărat cu poezia sa în Elegia nimfelor din Vaux (Elégie aux nymphes de Vaux) în 1662 și Oda regelui (Ode au roi), în anul următor. În urma acestor publicații, poetul a preferat să plece o vreme în exil la Limoges. În timpul acestei călătorii, i-a scris soției sale o serie de scrisori care vor fi publicate în 1663 sub titlul Relatarea unei călătorii de la Paris la Limousin (La Relation d’un Voyage de Paris en Limousin) care reunesc descrieri ale peisajelor și orașelor prin care a trecut.
La întoarcerea sa la Château-Thierry, câteva luni mai târziu, La Fontaine a curtat-o pe ducesa de Bouillon și a convins-o să devină noul său protector. În 1664, aceasta i-a permis să obțină la Paris poziția de gentilhomme servant (domn care slujește) alături de noua sa binefăcătoare, ducesa de Orléans.
Apoi s-a bucurat de succes în saloane și a publicat numeroase lucrări, inclusiv cele trei culegeri de Povești și Povestiri în versuri (Contes et Nouvelles en Vers), publicate în 1665, 1666 și 1671. Și-a încercat îndemânarea ca romancier cu romanul Iubirile lui Psyche și Cupidon (Les amours de Psyché et de Cupidon), 1669 .
Fabulele lui La Fontaine
În 1668, La Fontaine a publicat prima sa colecție de fabule, care a avut un succes uriaș. Aceasta reunea 124 de fabule dedicate Delfinului, fiul lui Ludovic al XIV-lea. Poetul pune în scenă animale pentru a critica oamenii și a denunța problemele majore ale timpului său.
În 1678 și 1679 au apărut alte două colecții de fabule, care conțineau 87 de fabule suplimentare. Fabulele sale, apreciate deopotrivă de tineri și vârstnici, rămân actuale datorită simplității limbajului și formei picturale. Într-adevăr, chiar dacă în zilele noastre cenzura a dispărut, strategia narativă adoptată de La Fontaine – folosind animalele pentru a reprezenta principalele trăsături morale ale ființelor umane – rămâne la fel de inteligentă și amuzantă ca întotdeauna.
Fabulistul s-a inspirat adesea din fabule mai vechi, scrise de Esop, Horațiu sau chiar de filozoful indian Pilpay, și a reînnoit acest gen reinventându-i complet forma: povestirea devine atunci un element esențial, la fel ca și morala didactică care o încheie. Corbul și vulpea (Le corbeau et le renard), Greierele și furnica (La cigale et la fourmi), Leul și soarecele (Le lion et le rat), Lupul și mielul (Le loup et l’agneau) sunt printre cele mai cunoscute fabule ale lui La Fontaine.
Câte fabule a scris Jean de La Fontaine?
În total, lui Jean de La Fontaine îi sunt atribuite circa 248 de fabule, dintre care 243 sunt preluate din cele trei colecții pe care le-a publicat între 1668 și 1694. Pentru a fi găsite mai ușor, cele trei colecții au fost împărțite ulterior în 12 cărți (numerotate cu cifre romane de la I la XII).
Datorită stăpânirii artei poetice și a lipsei de interes pentru proză, Jean de La Fontaine și-a scris fabulele sub formă de versuri. Câteva dintre ele, precum Greierele și furnica sau Corbul și vulpea, au fost preluate din lucrări din Antichitate, și în special de la autorul grec Esop, considerat de mulți a fi primul fabulist. Ultima colecție a Fabulelor lui La Fontaine a fost publicată în 1694, cu mai puțin de un an înainte de moartea autorului.
Moartea lui Jean de la Fontaine
După moartea ducesei de Orléans în 1672, La Fontaine s-a plasat sub protecția doamnei de La Sablière. Apoi a publicat o varietate de lucrări, inclusiv poezii religioase (Daphné, 1674) și mai multe piese de teatru.
La Fontaine, poet celebru, a fost apoi ales în Academia Franceză în 1683, succedându-i lui Colbert. A luat apărarea literaturii latine și grecești în 1687, în timpul disputei dintre antici și moderni (Querelle des Anciens et des Modernes). Poetul a murit pe 13 aprilie 1695, în casa lui Hervart, o familie de bancheri care îl luase sub protecția ei în 1693, la moartea doamnei de la Sablière.
1528: Emanuel Filibert, Duce de Savoia (d. 1580)
1545: Carlos, Prinț de Asturia (d. 1568)
1593: Artemisia Gentileschi, pictoriță italiană (d. 1653)
1766: Dominique Jean Larrey, medic francez (d. 1842)
1792: Theresa de Saxa-Hildburghausen, soția regelui Ludovic I al Bavariei (d. 1854)
1830: Prințesa Alexandra Friederike Henriette, Ducesă de Saxa-Altenburg (d. 1911)
1831: John Pemberton, farmacist american, ofițer, a inventat Coca-Cola (d. 1888)
1838: Ferdinand von Zeppelin, inventator german (d. 1917)
1839: John D. Rockefeller, om de afaceri american (d. 1937)
1851: Arthur Evans, arheolog britanic (d. 1941)
1867: Käthe Kollwitz, graficiană, sculptoriță și pictoriță germană (d. 1945)
1886: Hans Leicht, jurist și om politic din Transilvania (d. 1937)
1890: Walter Hasenclever, scriitor german (d. 1940)
1891: Constantin Motaș, biolog, ecolog și hidrobiolog român, membru al Academiei Române (d. 1980)
1892: Richard Aldington, scriitor englez (d. 1962)
1895: Igor Evghenievici Tamm, fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)
1900: George Antheil, compozitor american (d. 1959)
1902: Alf Lombard, lingvist romanist și românist (d. 1996)
1903: Carlo Zecchi, pianist, pedagog și dirijor (d. 1984)
1904: Henri Cartan, matematician francez (d. 2008)
1906: Philip Johnson, arhitect american (d. 2005)
1907: Petre Abrudan, pictor român (d. 1979)
1908: Nelson A. Rockefeller, politician american (d. 1979)
1910: Achim Stoia, compozitor român (d. 1973)
1919: Walter Scheel, politician german, al 4-lea președinte al Germaniei (d. 2016)
1923: Manuel Alvar, lingvist spaniol, membru de onoare al Academiei Române (d. 2001)
1926: Pierre de Boisdeffre, politician, diplomat, romancier și critic literar francez (d. 2002)
1933: Marty Feldman, comic englez (d. 1982)
1942: Șerban Foarță, poet și eseist român
1947: Vilmos Ágoston, scriitor, critic literar și reporter maghiar originar din România
1951: Anjelica Huston, actriță americană
1952: Vasile Pușcaș, politician român
1955: Mihaela Mitrache, actriță română de teatru și film (d. 2008)
1958: Kevin Bacon, regizor, actor și producător american
1959: Robert Knepper, actor american
1960: Gheorghe Flutur, politician român
1960: Ion Marin, dirijor român, fiul lui Marin Constantin
1961: Andrew Fletcher, muzician britanic (Depeche Mode)
1962: Joan Osborne, cântăreață și compozitoare americană
1974: Moise Guran , politician român
1982: Sophia Bush, actriță americană
1998: Jaden Smith, actor american