Comemorari 19 noiembrie
1828: Franz Schubert, compozitor austriac (n. 1797)
Compozitor austriac al epocii clasice târzii și romantice timpurii, care a reunit principiile muzicii clasice și pe ale celei romantice, celebru pentru melodicitatea și armonia liedurilor sale și muzica de cameră.
Un compozitor emblematic al muzicii romantice germane, este recunoscut ca maestrul incontestabil al liedului. S-a dedicat în special muzicii de cameră și a scris, de asemenea, numeroase lucrări pentru pian, zece simfonii, precum și muzică corală și sacră.
Născut în suburbia Himmelpfortgrund din Viena, Schubert a dovedit o înzestrare neobișnuită pentru muzică de la o vârstă fragedă. Tatăl său i-a dat primele lecții de vioară, iar fratele său mai mare i-a dat lecții de pian, dar Schubert le-a depășit curând abilitățile amândurora.
În 1808, la vârsta de unsprezece ani, a devenit elev la școala Stadtkonvikt, unde a făcut cunoștință cu muzica orchestrală a lui Haydn, Mozart și Beethoven. A părăsit Stadtkonvikt la sfârșitul anului 1813 și s-a întors acasă pentru a locui cu tatăl său, unde a început să studieze pentru a deveni profesor de școală.
Și-a continuat studiile de compoziție cu Antonio Salieri și a avut o activitate componistică prolifică. În 1821, Schubert a fost admis la Gesellschaft der Musikfreunde ca membru performant, ceea ce a contribuit la consacrarea numelui său printre cetățenii vienezi.
În martie 1828, a susținut un concert cu propriile sale lucrări vizând recunoașterea din partea criticilor, singura dată când a făcut acest lucru în carieră.
A murit opt luni mai târziu, la vârsta de 31 de ani, cauza atribuită oficial fiind febra tifoidă.
Deși a murit devreme, la doar 31 de ani, Schubert a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori ai secolului XIX. Catalogul operelor sale conține peste o mie de compoziții, din care o parte semnificativă a fost publicată după moartea sa, dezvăluind capodopere ce vor contribui la faima sa postumă.
În ciuda scurtei sale vieți, Schubert a lăsat în urmă o vastă operă, incluzând peste 600 de lucrări vocale seculare (în principal lieduri), șapte simfonii complete, muzică sacră, muzică de operă, muzică incidentală (muzică de scenă, compusă pentru a însoți anumite momente în reprezentația unei piese de teatru) și un mare număr de piese pentru pian și muzică de cameră.
Lucrările sale majore includ Cvintetul pentru pian în La major, (Cvintetul păstrăvului), Simfonia nr. 8 în Si minor (Simfonia neterminată), Simfonia „Mare” nr. 9 în Do major, Cvintetul pentru coarde, ultimele trei sonate pentru pian, opera Fierrabras, muzica incidentală a piesei Rosamunde și ciclurile de cântece Frumoasa morăriță (Die schöne Müllerin) și Călătorie de iarnă (Winterreise).
Cvintetul păstrăvului
Aprecierea muzicii lui Schubert, în timp ce era în viață, s-a limitat la un cerc relativ restrâns de admiratori din Viena, dar interesul pentru opera sa a crescut foarte mult în deceniile care au urmat morții sale. Felix Mendelssohn, Robert Schumann, Franz Liszt, Johannes Brahms și alți compozitori din secolul XIX i-au descoperit și au susținut lucrările. Astăzi, Schubert este clasat printre cei mai mari compozitori de muzică clasică occidentală, iar muzica sa continuă să fie populară.
1883: Sir Wilhelm Siemens, metalurgist și inventator de origine germană, care a brevetat în Anglia procedeul sau de corodare electrochimică. Tot el este și inventatorul pirometrului și al apometrului (n. 1823)
1919: Alexandru Vlahuță, scriitor, membru de onoare post-mortem al Academiei Romane (n. 1858)
1942: Bruno Schulz, pictor polonez de origine evreu (n. 1892)
1947: Emil Racoviță, biolog, creatorul biospeologiei ca știință, membru titular și președinte al Academiei Române (n. 1868)
1992: Radu Tudoran, numele literar al lui Nicolae Bogza, prozator, fratele lui Geo Bogza (n. 1910)