Comemorari 23 noiembrie
1976: André Malraux, scriitor francez, teoretician al artei și politician (n. 1901)
Scriitorul francez André Malraux este unul dintre marii autori ai secolului XX. Politician și implicat în multe lupte de susținere a diverse cauze, este autorul celebrului roman Condiția umană.
Scriitor și om politic, André Malraux s-a născut pe 3 noiembrie 1901 în arondismentul 18 din Paris, într-o familie originară din Dunkerque. Părinții lui s-au despărțit când avea doar patru ani. A crescut înconjurat de femei, mama, bunica și mătușa. Suferind de sindromul Gilles de La Tourette încă din copilărie, boala se manifesta prin ticuri care l-au afectat de-a lungul întregii vieți.
Pasionat de literatura contemporană, de artă și, în general, de cultură, și-a abandonat studiile la vârsta de 17 ani pentru a lucra la un librar parizian, unde îl va întâlni pe Max Jacob.
La doar 18 ani, André Malraux și-a publicat prima sa carte, Lunile de hârtie. Apoi a devenit, între 1921 și 1923, directorul literar al Editions du Sagittaire, unde l-a întâlnit pe Jean Cocteau și alți scriitori în ascensiune. La scurt timp, a întâlnit-o pe Clara Goldschmidt, cu care s-a căsătorit pe 21 octombrie 1921. Atras de aventură, pe 23 decembrie 1923, Malraux a plecat într-o misiune în Cambodgia, unde a fost arestat la Phnom Penh pentru că a participat la contrabanda cu relicvele unui templu khmer din Banteay Srei (din ansamblul Angkor) printre care și un basorelief prețios din ruinele templului cambodgian. Soția sa l-a însoțit în aventurile lui, în Orient și în Europa.
Condiția umană a lui André Malraux primește Premiul Goncourt
A fost condamnat la trei ani închisoare, și, abia în apel, pedeapsa i s-a redus la un an “cu suspendare”. La insistența cercurilor literare franceze, André Malraux a fost eliberat și s-a reîntors în Franța. În 1925, a revenit la Saigon, unde s-a angajat împotriva colonizării Indochinei prin crearea unui ziar, L’Indochine, cenzurat de autoritățile franceze. Acesta a fost primul angajament într-o viață marcată de multe bătălii politice împotriva fascismului.
Cunoscând viața de zi cu zi a unui condamnat, s-a întors în Franța împreună cu soția sa în 1926. În urma unor investiții neinspirate făcute cu banii soției sale, Malraux și-a distrus căsnicia. După nașterea fiicei lor Florence în 1933, s-au separat în 1937, dar nu au divorțat oficial până în 1947.
S-a concentrat asupra carierei sale literare, ocupând funcții importante în lumea editorială. A scris mult și a publicat romanele Tentația occidentului, apoi Cuceritorii, inspirat în mare parte din aventurile sale în Orient. Dar odată cu romanul Condiția umană, André Malraux va cunoaște consacrarea. Publicat în 1933, romanul a avut un mare succes, iar autorul său a primit Premiul Goncourt pe 7 decembrie 1933. Relatând călătoria unui grup de revoluționari din Shanghai, acest roman este parțial inspirat de numeroasele călătorii ale autorului în Asia.
După ani de militantism împotriva fascismului, Malraux a participat la Războiul Civil din Spania, între 1936 și 1937. O experiență care îi inspiră romanul Speranța.
Omagiul ministrului André Malraux adus luptătorului din Rezistență, Jean Moulin
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, André Malraux s-a înrolat ca tanchist în aprilie 1940. Două luni mai târziu, a fost luat prizonier și a reușit să scape, în septembrie, datorită fratelui său vitreg, Roland.
După întâlnirea cu Josette Clotis, începe o relație cu aceasta în decembrie 1933, când Malraux este căsătorit. Josette va naște primul fiu al lui Malraux, Gauthier, pe 5 noiembrie 1940. André fiind încă căsătorit, fratele său vitreg Roland a fost cel care a trebuit să-l recunoască pe micul Gauthier, astfel încât să poată purta numele de Malraux. Josette a născut un al doilea fiu, Vincent, în martie 1943. În anul următor, 12 noiembrie 1944, Josette se afla la gară și se pregătea să se alăture lui André în zona liberă. Josette a alunecat de pe scara trenului și picioarele i-au fost sfâșiate. A murit din cauza rănilor, câteva zile mai târziu, lăsându-i pe fiii lui André Malraux orfani de mama lor.
În 1944, André Malraux s-a alăturat unui grup de luptători ai Rezistenței și a fost arestat de Gestapo. Implicarea sa în Rezistență i-a adus ocazia să-l cunoască pe Charles de Gaulle, pentru care avea o mare admirație și sub care a devenit ministru al Informațiilor în 1945.
După ce s-a căsătorit cu Madeleine, văduva fratelui său vitreg Roland, André Malraux a revenit în politică, devenind ministrul Culturii la revenirea generalului de Gaulle în 1958, fiind responsabil cu promovarea culturii franceze.
În timp ce cuplul prezidențial american, Jackie și John F. Kennedy, se aflau în Franța, André Malraux era prezent alături de ei. I-a promis lui Jackie Kennedy să-i servească drept ghid pentru un tur privat al Luvrului. Pe 23 mai 1961, a aflat de moartea celor doi fii ai săi, Gauthier și Vincent Malraux, într-un accident de mașină. Aveau 21 și, respectiv, 18 ani. În ciuda durerii, André Malraux și-a îndeplinit datoria de ministru și a fost prezent alături de cuplul Kennedy.
În scopul protejării patrimoniului arhitectural francez, în 1962 a creat o „Lege Malraux”, care permitea promovarea restaurării imobiliare a anumitor cartiere vechi, grație unui sistem de deduceri fiscale.
La inițiativa generalului de Gaulle și a ministrului Culturii, André Malraux, cenușa eroului Rezistenței franceze, Jean Moulin, a fost transferată în Panteon în prezența familiei decedatului și a multor foști luptători de rezistență. Pe 19 decembrie 1964, Malraux, într-un discurs emoționant, a adus un omagiu vibrant fostului șef al Consiliului Național al Rezistenței, precum și tuturor oamenilor care au luptat împotriva ocupației germane. Intrând în casa marilor oameni ai Franței, Jean Moulin a devenit un erou național.
Malraux a deținut funcția de ministru al Culturii timp de unsprezece ani, timp în care a creat în special Casele de cultură. S-a retras în același timp cu generalul de Gaulle, în 1969.
Eseist și istoric, este cunoscut în primul rând pentru opera sa literară înainte de a se dedica politicii, André Malraux a murit pe 23 noiembrie 1976 în Créteil, de cancer de piele. Avea 75 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din Verrières-le-Buisson. Un omagiu național i-a fost adus pe 27 noiembrie, la Paris, la Palatul Luvru.
La douăzeci de ani de la moartea sa, pe 23 noiembrie 1996, cenușa lui André Malraux a fost transferată în Panteon, la inițiativa academicianului Pierre Messmer. Jacques Chirac i-a adus un omagiu emoționant omului de litere și gaullistului care a fost André Malraux.
Panteonul din Paris, pe frontispiciu: Aux grands hommes la patrie reconnaissante
1572: Il Bronzino, pictor florentin (n. 1503)
Angelo di Cosimo di Mariano, nascut pe 17 noiembrie 1503 la Florenta, zis si Il Bronzino, a fost un pictor manierist italian. Originea supranumelui sau este necunoscuta, probabil fiind legata de culoarea inchisa a tenului sau. A intrat in serviciul familiei De Medici in 1539, pentru decoratiunile prilejuite de nunta lui Cosimo I al Toscanei.
1590: André Thevet, explorator și autor de lucrari geografice francez (n. 1516 )
În 1549, s-a imbarcat pentru o calatorie in Levant. A vizitat insulele Creta si Marea Egee. A stat aproape doi ani la Constantinopol. În 1555, André Thevet pleaca în calitate de capelan pentru a infiinta o colonie franceză in Brazilia in scopul protejarii marinarilor normanzi care veneau aici pentru a procura lemn roşu de Pernambuco din care extrageau un colorant roşu.
André Thevet este unul dintre primii exploratori care au facut descrieri foarte precise despre manioc, ananas, arahide, nuca de cajou, arahide şi petun (tutun), ca si despre Marele Ara, Toucan şi tapir. Acesta oferă, de asemenea, primul tablou etnografic despre indienii din Tupinamba. Din 1566, incepe sa lucreze la un proiect foarte ambitios, o enciclopedie geografica universala cu referiri la patru continente. Lucrarea voluminoasa, intitulata “Cosmografie universala”, publicata în 1575 reuneşte documente originale de mare interes pentru cunoaşterea locuitorilor amerindieni din Brazilia şi diverse compilatii, cum ar fi cele despre Africa şi Asia, extrase din lucrarea “Calatoriile venetianului Jean-Baptiste Ramusio”.
1682: Claude Lorrain, pictor francez (n. ca. 1600)
1890: Regele William al III-lea al Olandei (n. 1817)
1923: Urmuz (Dimitrie Demetrescu Buzău), unul dintre cei mai originali reprezentanți ai literaturii române de avangardă (n. 1883)
1949: Carol Ardeleanu, prozator (n. 1883)
1953: Ilie E. Toroutiu, critic, istoric literar, folclorist și traducător (n. 1888)
1974: Cornelius Ryan, jurnalist și scriitor american, de origine irlandeză
Cornelius Ryan, autorul cartii “Ziua cea mai lunga”, a pierdut batalia cu o boala incurabila. La varsta de 54 de ani, scriitorul era foarte cunoscut pentru cartile sale despre cel de-al doilea razboi mondial. In 1944, el participa la debarcarea in Normandia fiind trimis in calitate de corespondent de razboi. Cele doua best-seller-uri “Ziua cea mai lunga” si “Caderea Berlinului” s-au vandut in peste 16 milioane de exemplare si au fost traduse in 19 limbi.
2006: Philippe Noiret, actor francez (n. 1930)