Comemorari 18 aprilie
1955: Albert Einstein, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1879)
Unul dintre cei mai mari savanţi ai umanitatii. În 1905 a publicat trei lucrări de o importanţă crucială, teoria relativităţii constituind o adevarata revoluţie în istoria fizicii. A devenit curând unul dintre membrii grupului de fizicieni de elita ai timpului său.
Alungat din Germania de către nazişti, a emigrat în Statele Unite în 1940 şi a obţinut cetăţenia americană. Einstein a primit titlul de “doctor honoris causa” de la paisprezece universităţi şi a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.
1802: Erasmus Darwin, poet si medic britanic, bunicul lui Charles Darwin si al lui Francis Galton.
A scris un poem celebru, The Botanic Garden (Gradina Botanica), 1781, împărţit în doua părţi, intitulate: The Loves of Plants, 1789 si The Economy of Vegetation, 1791, precum şi o lucrare extrem de originala, Zoonomia sau Legile vietii organice.
Liber-cugetator si radical, Darwin si-a scris adesea opiniile si tratatele stiintifice in versuri. In Zoonomia sau Legile vietii organice (Zoonomia or The Laws of Organic Life, 1794-1796), a sustinut o teorie evolutionista similara celei a lui Lamarck, afirmand ca speciile se modifica prin adaptare la mediu in mod intentionat. Concluziile sale, provenite din simple observatii, au fost respinse de oamenii de stiinta mai sofisticati din secolul al XIX-lea, inclusiv de catre nepotul sau, Charles.
A fost, de asemenea, inventator în diverse domenii, dar i-a lasat pe alţii sa-şi atribuie unele dintre inventiile sale, temându-se pentru reputaţia sa ca medic: o moară de vânt orizontală pentru Josiah Wedgwood (celalalt bunic al lui Charles Darwin), o caruta care nu se rastoarna, conceputa în 1766, o maşină vorbitoare, un lift cu cutie etansa pentru canaul de carbune din Somersetshire, aparate de meteorologie, fantani arteziene şi a facut cercetari asupra norilor.
1882: Dante Gabriel Rossetti, poet, ilustrator, pictor şi traducător britanic
1898: Gustave Moreau, pictor simbolist, desenator, gravor si sculptor francez (n. 1826)
Mare desenator, Moreau a realizat numeroase desene, fotografii, cărţi ilustrate care i-au servit drept sursa de inspiraţie pentru picturile sale. Este unul dintre reprezentanţii de frunte ai curentului simbolist, dar impregnat de misticism.
A fost fiul unui arhitect din Paris, Ludovic şi al Pauline Desmoutiers, fiica un primar din Douai, pe linia materna fiind legat de puternice familii situate în Flandra, Brasme, Le François, des Rotours.
Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și plină de simboluri. Împreună cu Odilon Redon, Edward Burne-Jones și Arnold Böcklin aspirau să ajungă, cu ajutorul picturii, la ceea ce este invizibil, la sfera subconștientului, la vise. Același lucru îl urmăreau, în poezia sa ermetică Stéphane Mallarmé și, în proza sa mistică, Joris-Karl Huysmans.
Excelent pedagog, atelierul lui Gustave Moreau a fost frecventat – printre alții – de Henri Matisse, Georges Rouault, Theodor Pallady și Albert Marquet.
Gustave Moreau a lăsa prin testament orasului Paris atelierul sau de pictura, situat într-un hotel particular de pe strada La Rochefoucauld 14 (arondismentul 9), precum şi toate lucrările conţinute în acesta. Această moştenire insumeaza aproape 850 de picturi şi schite, 350 de acuarele si peste 13 000 de desene şi copii pe hartie de calc, dand naştere Muzeului Gustave Moreau, care a fost deschis oficial pentru public pe 13 ianuarie 1903.
1936: Ottorino Respighi, compozitor italian (n. 1879)
1940: Lajos Ady, scriitor, istoric literar, pedagog maghiar (n. 1877)
1943: Isoroku Yamamoto, comandant al marinei japoneze
Isoroku Yamamoto, ofiţerul naval care a conceput atacul surpriză de la Pearl Harbor de pe 7 decembrie 1941, a fost ucis când avionul său a fost doborât de americanii care au reuşit să descifreze codurile japoneze de comunicaţii. După succesul atacului de la Pearl Harbor, a plănuit să nimiceasca forţele americane din Pacific, inclusiv prin distrugerea portavioanelor lor, dar a fost învins în Bătălia de la Midway. Acesta este considerat cel mai mare strateg naval japonez din Al Doilea Război Mondial.
1944: Guy Lombardo in fruntea topului saptamanalului Billboard
Melodia Love-Love-Love de Guy Lombardo s-a clasat pe locul unu in topul revistei Billboard. Aceasta este una dintre cele 26 de melodii ale Orchestrei “Guy Lombardo & His Royal Canadians” care a ajuns in fruntea clasamentului, la acea epoca fiind singura trupa care a vândut peste 100 de milioane de discuri.
1945: Sir John Ambrose Fleming, inginer și fizician englez, specialist în electricitate
A fost primul copil născut în familia lui James Fleming DD, preot de congregație, la Lancaster, Lancashire. A fost un creștin devotat și a predicat despre evidența învierii. În 1932, împreună cu Douglas Dewar și Bernard Acworth, a înființat Mișcarea de Protest împotriva Evoluției. Neavând copii, și-a lăsat averea organizațiilor creștine de caritate, în special celor care ajutau săracii. A fost un bun fotograf, a pictat acuarele și îi plăcea să facă excursii în Alpi.
John Ambrose Fleming a adus numeroase contribuţii la dezvoltarea electronicii, fotometriei şi telegrafiei fără fir. Isi datoreaza renumele inventarii diodei, in 1904, primul tub electronic, denumit pe atunci kenotron si care a fost la originea tuturor lămpilor utilizate în aparatele electronice. A inventat și regula mâinii drepte, folosită în matematică și electronică.
1947: Jozef Tiso, om politic slovac (n. 1887)
1954: Gamal Abdel Nasser preia puterea in Egipt
Gamal Abdel Nasser a fost al doilea Preşedinte al Egiptului, după Muhammad Naguib. Acesta este la originea ideologiei nasseriene şi poate fi considerat unul dintre cei mai mari lideri arabi din istorie.
1974: Marcel Pagnol, dramaturg și regizor (n. 1895)
Marcel Pagnol a făcut o tripla carieră ca dramaturg, regizor şi memorialist. Cel care a fost primul regizor ce a devenit membru al Academiei Franceze, în 1947, a fost mai intai profesor de limba engleză în regiunea Marsilia; si-a petrecut timpul liber scriind piese de teatru care au fost jucate de catre trupele locale. Plin de curiozitate vis-à-vis de cinematografia sonorizata, vedea filmul sonor drept “teatru in conserva” si s-a servit de aceasta pentru a da o mai larga audienta pieselor sale. Autor al celebrei trilogii Cezar, Marius şi Fanny.
1988: Pierre Desproges, umorist francez (n. 1939)
Pierre Desproges s-a născut într-o familie burgheză și și-a petrecut o parte din copilărie în Laos, unde tatăl său a predat limba franceză. Întors la Paris cu familia, tânărul a avut o școlaritate lipsită de stălucire. Odată cu absolvirea liceului și obținerea bacalaureatului, s-a înscris la cursuri de kinetoterapie, dar a renunțat repede. După o serie de slujbe ocazionale (vânzător de asigurări de viață, reprezentant în construcții…), Pierre Desproges s-a alăturat cotidianului „L’Aurore” datorită unei cunoștințe. A scris o cronică acerbă care i-a adus demiterea, înainte ca ziarul să-și schimbe orientarea și să fie rechemat.
Pe lângă articolele pe care le-a scris pentru „L’Aurore”, Pierre Desproges a început o carieră în lumea teatrului (a colaborat în special cu Thierry Le Luron) și în media. A apărut în emisiuni de radio și televiziune, alături, printre alții, de gazda Jacques Martin și Daniel Prévost.
Pierre Desproges își datorează posteritatea stilului său incisiv și umorului său noir uneori greșit înțeles. Nicio temă nu a scăpat de ironie, de la nazism la americanizarea societății, trecând prin Academia Franceză sau chiar Yves Montand. Liber-cugetător în suflet, comediantul era convins că „putem râde de orice, dar nu cu oricine”.
Pierre Desproges s-a distins printr-un umor negru pronunțat, un nonconformism agresiv, toate cu un strop de absurd. Temele lui preferate au gravitat în jurul plăcerilor epicuriene, morții, cancerului, antisemitismului, nazismului și rasismului.
19 ianuarie 1975: Lansarea „Micului raportor”
Jacques Martin a lansat pe TF1 emisiunea parodică „Le Petit rapporteur”, alături de Pierre Bonte, Pierre Desproges, Daniel Prévost și Stéphane Collaro. Jurnalist la L’Aurore, și-a făcut debutul în televiziune la TF1 în programul lui Jacques Martin, Le Petit Rapporteur (Micul raportor). Îndrăzneala cronicarilor și tonul foarte neobișnuit au făcut din acesta un spectacol cult. Dar această libertate nu a plăcut conducerii canalului care a eliminat emisiunea în iunie 1976.
La radio, era procurorul capricios și extravagant al Curții delirurilor flagrante pe France Inter. Autor de emisiuni, a prezentat și programul umoristic La Minute nécessaire de monsieur Cyclopède (Minutul necesar al domnului Cyclopede ) pe FR3.
22 martie 1976: Premiera „Jocurilor de 20 de ore”
Noua emisiune a lui Jacques Solness a fost difuzată pe FR3. Întrebări de cunoștințe generale erau adresate celebrităților (cântăreți, comedianți sau actori) și unor candidați provinciali. Duplexul era asigurat de „Super 20 de ore” alias Pierre Descombes, iar arbitrajul era asigurat de savantul Jacques Capellovici („Master Capello”). Creatorul jocului va prezenta primele două spectacole înainte de a le preda lui Maurice Favières. Confruntați cu succesul uriaș al jocului, invitații spectacolului se vor grăbi să participe. Micheline Dax, Roger Carel, Juliette Mills, Pierre Desproges, Maurice Biraud vor deveni candidații cvasipermanenți. „Jocuri de 20 de ore” vor continua să fie difuzate pe FR3 până în ianuarie 1987.
Faimos pentru umorul său incisiv, evidențiat de o ușurință literară remarcabilă, Pierre Desproges s-a remarcat în mod deosebit prin teme evitate adesea de alți comedianți ai timpului său, contrazicând anumite poziții acceptate în societate.
2001: Eugen Crăciun, pictor și grafician român (n. 1922)
2003: Emil Loteanu (n. 1936), autorul filmului Șatra