1830: Benjamin Constant, scriitor, om politic francez de origine elvețiană (n. 1767)
Politician și scriitor franco-elvețian, Benjamin Constant a scris cărțile Adolphe și Caietul roșu. Cariera sa politică a evoluat de la Revoluția Franceză până la Restaurație.
Este autorul lui Adolphe, 1816, un precursor al romanului psihologic modern. Scris într-un stil lucid și clasic, acest roman descrie în detalii analitice minuțioase pasiunea unui tânăr pentru o femeie mai în vârstă decât el. Constant a avut mai multe astfel de legături în timpul vieții sale, în special cu romanciera franceză Madame de Staël.
Fiul unui ofițer elvețian din serviciul olandez, a cărui familie era de origine franceză, Benjamin Constant de Rebecque s-a născut pe 25 octombrie 1767, la Lausanne, Elveția.
A studiat la Erlangen (Germania) și o perioadă scurtă la Universitatea Oxford și Edinburgh. În 1787 a cunoscut-o, la Paris, pe doamna de Charrière, cu 27 de ani mai în vârstă.
Opiniile republicane ale lui Constant nu se potriveau deloc pentru funcția de șambelan al ducelui de Brunswick, pe care a deținut-o câțiva ani. A fost un republican angajat în timpul Revoluției Franceze (1789-1799). În 1794 s-a raliat de partea rebelilor în Revoluția Franceză, abandonându-și funcția și divorțând de soția sa, o doamnă de la curte. Doamna de Staël i-a influențat mult această decizie. Relația lor tumultuoasă și pasională, care a început în 1794, a durat până în 1806.
După lovitura de stat din 18 Brumar (1799), care l-a adus pe Napoleon Bonaparte la putere, Constant a devenit rapid un adversar al regimului bonapartist, unul dintre liderii opoziției liberale în timpul Consulatului (1799-1804, când Napoleon, după întoarcerea din campania din Egipt, a răsturnat Directoratul, devenind Prim Consul al Republicii Franceze). A urmat-o pe Madame de Staël în exil în 1803.
În timpul exilului, Constant a lucrat la cinci volume, Despre religie luată în considerare după sursa, formele și evoluțiile sale, 1824–1831, o analiză istorică a sentimentului religios. În această lucrare și-a dezvăluit sinele interior, așa cum a făcut și în jurnalele sale intime, în corespondența sa, în special cu verișoara sa Rosalie și, nu în ultimul rând, în Adolphe, relatarea ușor mascată a rupturii sale cu doamna de Staël din 1806.
În 1808 Constant s-a căsătorit în secret cu Charlotte von Hardenberg, dar relația sa intelectuală cu doamna de Staël și grupul de la Coppet nu a fost întreruptă.
Ulterior și-a petrecut timpul fie la salonul Doamnei de Staël de la Coppet, lângă Geneva, fie în Germania, în principal la Weimar, unde i-a întâlnit pe scriitorii germani Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller. Constant a fost, de asemenea, un asociat al fraților Friedrich și August von Schlegel, pionierii ideii romantice și, împreună cu ei, i-a inspirat Doamnei de Staël cartea De l’Allemagne (Despre Germania).
În calitate de liberal, a fost dezamăgit de restaurarea monarhiei de Bourbon, din 1814, în Franța, și s-a împăcat cu imperiul napoleonian al celor O sută de zile sub influența doamnei Récamier, cealaltă mare dragoste a vieții sale.
S-a alăturat lui Napoleon I în timpul celor O sută de zile, perioada dintre revenirea lui Napoleon Bonaparte la Paris, pe data de 20 martie 1815, din exilul său pe insula Elba și revenirea pe tron a lui Ludovic al XVIII-lea, pe 8 iulie 1815.
La întoarcerea la Paris, Constant a devenit unul dintre liderii jurnalismului liberal. A fost ales deputat în 1819, în timpul Restaurației franceze (1814 – 1830, revenirea regimului monarhic, în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte pe data de 6 aprilie 1814), apărând regimul parlamentar.
După revoluția din iulie 1830, a fost numit președinte al Consiliului de Stat, dar a murit pe data de 8 decembrie a acelui an la Paris.
Benjamin Constant este, de asemenea, autorul unor romane psihologice precum Adolphe și Caietul roșu și a diverse eseuri politice și religioase.
Publicat în 1816, romanul Adolphe are subtitlul „anecdotă găsită în documentele unui necunoscut”. Este un roman parțial autobiografic care se bazează pe relațiile pe care Benjamin Constant le-a avut cu doamna de Staël și Charlotte de Hardenberg. Autorul se referă în această lucrare la destrămarea, în timp, a sentimentelor romantice. Astfel, Adolphe, eroul acestei povestiri, a sedus-o pe Elléonore din orgoliu, ca o provocare și apoi nu mai reușește să pună capăt acestei relații. Analiza făcută de Benjamin Constant sentimentelor și instinctelor ființelor umane este deosebit de minuțios realizată.
La aproape 150 de ani de la publicarea lui Adolphe, a fost descoperit un alt roman roman autobiografic al lui Constant, Cécile, care se ocupă de evenimente între 1793 și 1808. Prima ediție a lui Cécile a apărut în 1951, cu o traducere în limba engleză în anul viitor. Jurnalele intime ale lui Constant au fost publicate pentru prima dată integral în 1952, adăugându-se tabloului autobiografic furnizat de Caietul roșu, 1907. Operele sale complete au fost publicate în 1957.
1903: Herbert Spencer, sociolog, psiholog și filosof britanic, adept al darwinismului social
În opera sa principală, Sistem de filosofie sintetică, în 9 volume, 1855-1896, susținea că domeniul fizic, cel organic și cel social, se află într-o stransă legatură și se dezvoltă după aceleași principii evolutive, schema sugerata de evolutia speciilor biologice.
A conceput teoria unei evoluții a societății omenești, datorată diviziunii muncii, de la hoardele nediferențiate până la civilizațiile avansate. Evoluția socio-culturală a dus, la “supraviețuirea celor mai puternici”.
Sistemul pieței libere, lipsit de interferența guvernelor, i-a scos din competiție pe cei slabi și pe cei care nu s-au putut adapta. Controversata filosofie “laissez-faire” a lui Spencer a fost laudată de William Graham Sumner și combatută de sociologi precum Lester French Word. Admirat, dar și blamat, Spencer a fost unul dintre cei mai controversați gânditori din epoca victoriană.
1907: Oscar al II-lea, rege al Suediei și Norvegiei (n. 1829)
1978: Golda Meier
Golda Meir, născuta pe 3 mai 1898, a participat la crearea statului Israel, a fost ministru de externe şi al patrulea prim-ministru al Israelului, intre 17 martie 1969 si 11 aprilie 1974. A fost cunoscut sub numele de ”Doamna de Fier” a politicii israeliene, calificativ ce va fi folosit mai tarziu pentru Margaret Thatcher. Ea a fost prima femeie prim-ministru în Israel (singurul până acum). A demisionat în 1974 şi s-a retras din viaţa politică
1980: John Lennon, muzician britanic (n. 1940)
In timp ce se pregatea sa intre in apartamentul său din New York, impreuna cu sotia sa, Yoko Ono, John Lennon a fost rănit mortal de focuri de revolver trase de un american de 25 de ani, Mark David Chapman, caruia ii daduse un autograf cu câteva momente în urmă. Idol al anilor ’60, fostul Beatles abia se apropia de 40 de ani. În 1991, i s-a decernat post-mortem un premiu Grammy, ca un tribut adus carierei sale exceptionale.
1996: Marin Sorescu, poet, prozator și dramaturg român, membru al Academiei Române (n. 1936)
2007: Ioan Fiscuteanu, actor român (n. 1937)