Comemorari 18 martie
1996: Odysseas Elytis, pseudonimul lui Odysseas Alepoudhelis, poet grec, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1979 (n. 1911)
Descendent al unei bogate familii de cretani, a publicat versuri in anii 1930, sub influenta suprarealismului francez. Dragostea sa fata de peisajele grecesti si Marea Egee este ilustrata in primele doua volume de versuri publicate. S-a alaturat miscarii de rezistenta antifascista in Al Doilea Razboi Mondial. Dintre cele mai cunoscute creatii ale sale: poemul epic Cuvine-se cu adevarat, 1959, Soarele suveran, 1971 si Micul marinar, 1986.
In perioada sederii sale in Franta, a fost un apropiat al poetilor suprarealisti francezi si al unor pictori ca Picasso si Matisse, care au ilustrat unele dintre lucrările sale. Poemele sale au fost transpuse pe muzică de doi dintre cei mai renumiti compozitori ai Greciei secolului XX, Mikis Theodorakis şi Manos Hadjidakis . Altele au fost popularizate în Franţa de către Angela Ionatos.
S-a stabilit in Franta in preajma varstei de 40 de ani. Elytis, considerand Franţa drept un leagăn al culturii şi a doua sa patrie, dorea sa fie aproape de sursele poeziei moderne si cauta prin toate mijloacele sa descopere o poetică nouă. Pentru aceasta, frecventa bibliotecile din Saint-Germain-des-Pres si cafenelele Deux Magots şi Mabillon, vizitand atelierele prietenilor sai, pictori şi poeţi. A audiat, de asemenea, cursuri de filosofie la Sorbona. Dar, mai presus de toate, a întalnit cei mai mari poeţi ai epocii, începând cu suprarealistii Tristan Tzara, Benjamin Peret, Philippe Soupault, André Breton şi Paul Eluard, cu care va purta lungi discuţii cu privire la starea poeziei.
Aceasta stare s-a schimbat, odata cu aparitia lui Jacques Prévert, care era la modă, spre nemultumirea unora dintre poetii francezi ai epocii. Elytis a constatat că poezia lui Paul Eluard se inrolase sub stindardul Partidului Comunist Francez. Aceasta poezie angajata în serviciul unui partid politic il infuria pe André Breton, considerand-o o trădare a obiectivelor suprarealismului. În ceea ce-l privea pe Breton însuşi, Elytis considera că acesta nu s-a adaptat la noul context literar. Elytis era dezamagit de starea de decadenta a poeziei franceze, care nu oferea nici o perspectiva incercarii sale de reînnoire. Era moda existentialismului si a filosofiei absurdului, iar spiritul sau grec, scaldat in lumina naturii mediteraneene, era totalmente opus existentialismului sartrian. Se va apropia de doi admiratori ai culturii grecesti: René Char si Albert Camus.
In 1950, interesul sau pentru arta fiind in continua crestere, va calatori in Spania, unde se va imprieteni cu pictori celebri ca Picasso, Léger, in Anglia, unde va acorda interviuri pentru BBC si va vizita Universitatile Oxford si Cambridge. Va calatori in Italia si va vizita orasele Venetia, Ravenna, Florenta, Pisa si Roma.
In septembrie 1951, va reveni in Grecia, devenind membru al unui juriu literar, Grupul celor Doisprezece, care decerna, in fiecare an, un premiu unui scriitor. De acum inainte, se va consacra poeziei si teatrului. Va traduce Cercul de cretă caucazian , o piesa a lui Bertold Brecht, si Ondine a lui Jean Giraudoux, piesa care va fi reprezentata pe scena Teatrului National din Atena.
Va cunoaste o notorietate internationala, astfel incat va fi invitat in numeroase tari pentru a i se acorda diverse distinctii onorifice, iar opera sa se va traduce in mai multe limbi. Ca raspuns la aceste invitatii, va vizita diverse orase importante din SUA, Italia, Rusia, Bulgaria, Franta, Egipt si Cipru.
Regele Constantin al II-lea al Greciei ii va acorda titlul de Comandor al Ordinului Phoenix. Revenit in Grecia, in 1971, productia sa literara si artistica va cunoaste o inflorire exceptionala in toate domeniile. In 1971, vor aparea doua importante colectii de poeme: Monograma si Copacul de lumina si a paisprezecea Frumusete.
235: Alexandru Sever, împărat roman (n. 208)
1227: Papa Honorius al III-lea
1584: Ivan al IV-lea al Rusiei (Ivan cel Groaznic)
Ivan al IV-lea îi succede tatălui său la moartea acestuia, pe 4 decembrie 1533. Prea tanar pentru a domni la doar 3 ani, puterea a fost incredintata unui consiliu de regenţă condus de mama sa, Elena, şi de douăzeci de boieri. Aceasta a murit pe 3 aprilie 1538, probabil otrăvită. Copilaria lui Ivan s-a desfasurat in această atmosferă de ură, de moarte şi de teama constantă de a fi asasinat. Timpul sau liber era împărţit între torturarea animalelor, vânătoare si abuzuri in satele din jur. Ivan a dat, de asemenea, dovezi ale unei personalitati foarte contrastante. Pe de o parte era un om inteligent, foarte ocupat, dinamic, preocupat de responsabilitatea sa de suveran, pe de altă parte, era un barbat foarte dezechilibrat, cu psihic fragil şi predispus la schimbari bruste si violente de dispozitie şi depresii indelungate. A văzut aristocraţia ca adversar principal.
A fost incoronat ţar la Moscova pe 16 ianuarie 1547 la Catedrala Adormirea Maicii Domnului. A fost primul ţar al Rusiei. Primii ani ai domniei sale au fost dedicati modernizarii ţarii. Plasează în posturile-cheie ale imperiului oameni noi, proveniți dintr-un mediu modest, care ii erau fideli, mai degraba decât boieri plini de orgolii. In 1550, a stabilit un cod de legi, Codicele țarist, a reorganizat institutia clerului în 1551, subordonand-o statului şi a creat corpul de Streltsy, un corp de infanterie care forma garda personală a ţarului, avand ca arme de foc archebuzele. Fiecare oraș va avea școala lui, deservită de preoți și de dieci; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere.
La sfârşitul domniei lui Ivan al IV-lea, Rusia se afla insângerata dupa un război 25 de ani. În 1581, l-a ucis pe fiul său cel mare, probabil într-un acces de furie. La moartea sa, in 1584, a lasat doi fii, Feodor I şi Dmitri V, cărora le-a lăsat ca moştenire o Rusie în criză, atât economic, social cat şi politic, o criză care nu se va incheia decat odata cu ascensiunea la tron a primului Romanov, în 1613.
1745: Robert Walpole prim ministru al Marii Britanii (n. 1676)
1953: Mihai Costăchescu, istoric și folclorist român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1884)
1956: Louis Bromfield, scriitor american (n. 1896)
A studiat mai intai agronomia la Universitatea Cornell, apoi va face studii de jurnalism la Universitatea Columbia. A participat la Primul Razboi Mondial ca brancardier voluntar si va fi decorat cu distinctia militara Crucea de Razboi si ordinul Legiunea de Onoare. Va urma o perioada cariera de reporter. Primul sau roman, Colina chiparosilor, 1924 ii va aduce un succes imediat. A primit Premiul Pulitzer pentru cel de-al treilea roman al sau, Toamna timpurie, in 1927.
După aceea, toate romanele sale (treizeci în total) au fost bestseller-uri şi multe dintre ele au fost chiar ecranizate, precum Musonul si Doamna Parkington. Dupa un deceniu petrecut in Franta se va intoarce in Ohio-ul natal, in 1938, unde se va ocupa de punerea in practica a principiilor agriculturii ecologice, la ferma sa.
Bromfield a fost aproapiat de mai multe celebritati din perioada celor doua războaie, printre care si arhitectul F. F. Schnitzer; si-a împrumutat ferma pentru nunta lui Humphrey Bogart cu Lauren Bacall.
Alte lucrari ale sale: Posedații, Un erou modern, Vin ploile, Noaptea la Bombay, Trebuia să se întâmple, Colorado, Din proprie experință.
1960: Vasile Al. George, poet, publicist, traducător român (n. 1895)
1964: Norbert Wiener, matematician american, considerat fondator al ciberneticii ca o nouă știință (n.1894)
Absolvent al Universitatii Harvard, a obtinut titlul de doctor la 18 ani, alaturandu-se corpului profesoral al acesteia. Lucrarea sa despre analiza armonica generalizata si despre teoremele tauberiene, prin care se deduce convergenta unor serii infinite, a castigat Premiul Brooker al Societatii Americane de Matematica in 1933. Publicarea in 1948 a lucrarii Cibernetica (Cybernetics) a marcat fondarea ciberneticii ca stiinta independenta. A avut contributii in multe domenii, cum ar fi procesele stocastice si teoria cuantelor. In onoarea sa, un crater de pe Luna a fost denumit Craterul Wiener.
1968: Eugen Cuteanu, compozitor român (n. 1900)
1973: Demostene Botez, scriitor și publicist român (n. 1893)
1988: Charles Williams Butterfield, americanul cotat printre cei mai buni trompetiști albi de dixieland (n. 1917)
1991: Maria Holban, istoric român, membru al Academiei Române (n. 1901)
1994: Gina Patrichi, actriță româncă (n. 1936)
2001: Adolf Armbruster, istoric (n. 1941)
2007: Ovidiu Maitec, sculptor român (n. 1925)
2008: Anthony Minghella, regizor, scenarist și dramaturg britanic care a realizat filmul “The english patient” (Pacientul englez) (n. 1954)
2009: Natasha Richardson, actriță britanică de teatru și film (n. 1963)