Comemorari 12 februarie
1804: Immanuel Kant, filosof german (n. 1724)
Unul din cei mai mari gânditori al Iluminismului german si unul dintre cei mai importanti filosofi ai tuturor timpurilor. Opera sa, vizand teoria cunoasterii, etica si estetica, a influentat puternic toate curentele filosofice ulterioare, mai ales diversele scoli ale kantianismului si idealismului. A intruchipat toate tendintele care incepusera sa se manifeste odata cu rationalismul, cu accentul pe ratiune, al lui René Descartes si empirismul, care punea accent pe experienta, al lui Francis Bacon, inaugurand o noua era in dezvoltarea gandirii filosofice.
Prin fundamentarea idealismului critic, a exercitat o enormă influență asupra dezvoltării filozofiei în timpurile moderne. În special Fichte, Schelling și Hegel și-au dezvoltat sistemele filozofice pornind de la moștenirea lui Kant. Cei mai mulți scriitori și artiști din vremea lui au fost influențați de ideile sale în domeniul esteticii, operele lui Goethe, Schiller sau Kleist neputând fi înțelese fără referința la concepțiile filozofice ale lui Kant.
Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului german (Schelling, Hegel) și a așa-numitului neo-kantianism, reprezentat printre alții de Wilhelm Windelband, dar și a unor curente contemporane, cum ar fi filozofia Hannei Arendt sau a lui John Rawls, nu pot fi concepute în afara cunoașterii filozofiei lui Kant. Un studiu aprofundat al filozofiei presupune în mod necesar cunoașterea filozofiei kantiene.
1554: Lady Jane Grey, regină a Angliei pentru nouă zile (executată) (n. 1537)
1538: Albrecht Altdorfer, pictor german (n. 1480)
1578: Ecaterina de Habsburg, soția regelui Ioan al III-lea al Portugaliei (n. 1507)
1799: Lazzaro Spallanzani, biolog italian (n. 1729)
1690: Charles le Brun, pictor și decorator francez; reprezentant al clasicismului; a creat decorațiile interioare la Versailles (n. 1619)
1763: Pierre de Marivaux, dramaturg francez (n. 1688)
Crescut în provincie, Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux a studiat dreptul la Paris. Devenit avocat, nu va exercita niciodată această profesie.
Și-a încercat talentul abordând romanul burlesc și a debutat la Théâtre Italien și Théâtre Français. Piesele sale de teatru își împrumută convențiile din „commedia dell’Arte”.
Multiplele sale lucrări dezvăluie un anumit utopism și tratează adesea „metafizica inimii” cunoscută mai bine sub numele de „marivodaj”.
Tema iubirii este cea pe care Marivaux o declină în piesele sale tragicomice. Autorul folosește deghizarea și situațiile grotești pentru a devia de la regulile morale ale vremii.
A lansat, în calitate de redactor unic, Le Spectateur français, un săptămânal cu tentă moralistă care va cuprinde 25 de numere. De asemenea, se dorea să fie filozof în Filozoful sărac (L’Indigent Philosophe), o altă publicație a sa.
Foarte atașat de viața socială, Marivaux a frecventat multe saloane literare, în special pe cel al doamnei de Lambert și al doamnei de Tencin.
Stilul pieselor sale de teatru, inclusiv Jocul dragostei și-al întâmplării, Surprizele dragostei, a dat naştere termenului de “marivodaj”. A scris, de asemenea, două romane, La Vie de Marianne (Viața Marianei) şi Le Paysan parvenu (Țăranul parvenit). A fost ales membru al Academiei Franceze în 1742.
1915: Emile Waldteufel, compozitor francez (n. 1837)
Dirijor şi compozitor de valsuri, cele mai faimoase fiind “Estudiantina” şi “España”. Emil Waldteufel a fost mult timp dirijor la Opera din Paris.
1935: Francisc Hossu–Longin, memorialist (n. 1847)
1966: Elio Vittorini, scriitor italian (n. 1908)
1969: Ferenc Agárdi, scriitor, publicist și istoric al culturii maghiar de origine evreiască, membru fondator al Partidului Comunist Maghiar (n. 1898)
1979: Jean Renoir, regizor francez de film (n. 1894)
Fiu al pictorului Auguste Renoir, Jean Renoir a reflectat în opera sa cinematografica influenta pictorilor impresionişti, in preajma carora s-a desfasurat copilăria sa. Aceasta influenta se regaseste în “O zi în ţara” (1936), amintirile din “Prânz pe iarba”, “Femei in gradina”, teme dragi impresioniştilor. “Nana” (1926), “Marea iluzie” (1937), “Bestia umana” (1938), “Regula jocului” (1939) se referă, in schimb, la naturalismul lui Zola sau Maupassant .
Renoir ramane una dintre figurile majore ale cinematografiei franceze. El a influenţat mulţi realizatori de film, inclusiv pe Luchino Visconti, care a fost asistentul său între 1936 şi 1940, la realizarea celor mai mari filme ale sale.
Primul film pe care l-a realizat a fost Fiica apei. Filmele sale, atat cele mute, cat si cele sonore, sunt marcate de un simt plastic profund si de admiratia fata de imprevizibilitatea caracterului uman.
A fost co-scenarist la multe dintre filmele pe care le-a realizat: Doamna Bovary, Crima domnului Lange si Bestia umana, precum si la cele doua capodopere ale sale: Marea iluzie si Regula jocului. In 1975, a fost distins cu un Premiu Oscar special, pentru intreaga cariera.
1984: Julio Cortázar, prozator, dramaturg și poet argentinian (n. 1914)
2006: Peter Bradford Benchley, autorul cartii “”Falci”
Peter Bradford Benchley s-a născut pe 8 mai 1940 în New York. Absolvent la Harvard în 1961, a fost jurnalist şi a lucrat la The Washington Post, Newsweek si National Geographic. Intre 1967 si 1969, a redactat discursurile preşedintelui Lyndon B. Johnson. În 1974, a scris romanul Jaws (Falci), o poveste terifianta despre un rechin care teroriza o zona de coasta din Noua Anglie, roman ce s-a mentinut timp de 44 de săptămâni pe lista bestseller-urilor.
Steven Spielberg l-a adaptat pentru marele ecran, realizand un thriller captivant în 1975. Atat inainte cat si dupa acest roman celebru, Peter Benchley a realizat numeroase documentare despre ocean, subiect care il pasiona in mod deosebit.